- cârpi
- CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ♢ expr. Cu ochii cârpiţi de somn = neputându-şi ţine ochii deschişi din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. fig. A pălmui pe cineva. 4. fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivaţie, o explicaţie, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CÂRPÍ vb. 1. v. petici. 2. a coase, a prinde, a ţese, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (I-a cârpi ciorapul.) 3. a drege, a repara. (cârpi un obiect spart.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCÂRPÍ vb. v. ameţi, chercheli, da, îmbăta, pălmui, trage, turmenta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecârpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârpeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CÂRP//Í cârpiésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălţăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ♢ Cu ochii cârpiiţi de somn cu ochii semideschişi din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcîrpí (pésc, cârpít), vb. – 1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi găurile dintr-un perete. – 4. A completa puieţii sau răsadurile unei culturi. – 5. A minţi, a născoci lucruri neadevărate. – Megl. cripés "(eu) susţin". sl. krŭpiti "a petici" (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krĕpiti "a întări", de la krĕpŭ "tare"; cf. bg. kŭrpiă, sb. krpiti, slov. kèrpiti, toţi cu sensul de "a petici". Se confundă actualmente cu cîrpi "a bate." Se confundă actualmente cu cîrpi "a bate". – Der. cîrpeală, s.f. (petic; mijloc, resursă; oişte suplimentară pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kŭrpel "petic; reparaţie"; cîrpitură, s.f. (petic, cîrpeală; minciună).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERcîrpí (cârpésc, cârpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere "importantă" după Puşcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi "a petici"; cf. calabr. curpire "a bate, a lovi", it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acţiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipeşte, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu ţig. kuripen "a lupta" ‹ sp. curar "a lipi" (Claveria 241) pare întîmplătoare.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.