- basm
- BASM, basme, s.n. 1. Naraţiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forţele binelui şi ale răului în lupta pentru şi împotriva fericirii omului. ♢ expr. (fam.) A se face de basm= a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĩ.Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX '98BASM s. (lit.) poveste, povestire.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeBASM s. v. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebasm s. n., pl. básmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBASM basme n. 1) Creaţie populară epică, în care se redau întâmplări fantastice cu personaje imaginare aflate în luptă cu forţe nefaste ale naturii sau ale societăţii; poveste. 2) fig. Vorbe plăsmuite special şi puse în circulaţie cu rea-voinţă; născocire; scornire. /<sl. basniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbasm (básme), s.n. – Poveste, fabulă, legendă; în particular, poveste cu zîne (zână). – var. (înv.) basn(ă), baznă. sl. basnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac, DAR). – Der. băsmui, vb. (a povesti); băsmuitor, s.m. (povestitor); băsni, vb. (înv., a povesti), din sl. basniti; băsnuitor, s.m. (înv., povestitor); băsnar, s.m. (înv., povestitor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.