invenţie

invenţie
INVÉNŢIE, invenţii, s.f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmaţie care susţine ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciună. 3. Căutarea şi alegerea ideilor şi argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor şi temelor corespunzătoare într-o creaţie artistică. 4. (muz.; în forma invenţiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [var.: invenţiúne s.f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INVÉNŢIE s. 1. v. imaginaţie. 2. v. fantezie. 3. creaţie, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O invenţie a imaginaţiei sale.) 4. v. minciună.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

invénţie s. f. (sil. -ţi-e), art. invénţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. invénţiei; pl. invénţii, art. invénţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INVÉNŢI//E invenţiei f. 1) Descoperire realizată pentru prima dată, constituind un progres într-un anumit domeniu (ştiinţă, cultură, economie etc.). 2) Lucru inventat; noutate ştiinţifică sau tehnică. 3) fig. Afirmare a unor lucruri neadevărate, imaginate. [G.-D. invenţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. invention, lat. inventio, invenţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INVÉNŢIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor şi a formelor celor mai expresive şi mai potrivite într-o creaţie artistică. [gen. -iei, var. invenţiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention].
Trimis de LauraGellner, 09.05.2005. Sursa: DN

INVÉNŢIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producţie, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ♢ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor şi formelor celor mai expresive şi mai potrivite într-o creaţie artistică. (< fr. invention, lat. inventio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • invénţie — s. f. (sil. ţi e), art. invénţia (sil. ţi a), g. d. art. invénţiei; pl. invénţii, art. invénţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • brevet — BREVÉT, brevete, s.n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincţie, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ♢ Brevet de invenţie = document pe care organul de stat… …   Dicționar Român

  • patentă — PATÉNTĂ, patente, s.f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricaţie şi în vânzare produsul invenţiei sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenţie. ♦ fig. (ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva).… …   Dicționar Român

  • imaginaţie — IMAGINÁŢIE, imaginaţii, s.f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [var.: (rar)… …   Dicționar Român

  • iscodeală — ISCODEÁLĂ, iscodeli, s.f. 1. Acţiunea de a iscodi. 2. Născocire, invenţie, scornitură, iscodenie. – Iscodi + suf. eală. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  ISCODEÁLĂ s. v. creaţie, invenţie, născo cire, plăsmuire, scornitură. Trimis de …   Dicționar Român

  • licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă …   Dicționar Român

  • breveta — BREVETÁ, brevetez, vb. I. tranz. A recunoaşte o invenţie printr un brevet; a patenta. – Din fr. breveter. Trimis de valeriu, 28.10.2008. Sursa: DEX 98  BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A breveta o invenţie.) Trimis de siveco, 14.10.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • fabulă — FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le… …   Dicționar Român

  • invenţiune — INVENŢIÚNE s.f. v. invenţie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  invenţiúne (muz.) s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. invenţiúnii; pl. invenţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  …   Dicționar Român

  • iscoditură — ISCODITÚRĂ, iscodituri, s.f. (Rar) Lucru iscodit; invenţie, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. tură. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  ISCODITÚRĂ s. v. creaţie, invenţie, min ciună, născoceală, născocire, născoci tură, neadevăr,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”