- invenţie
- INVÉNŢIE, invenţii, s.f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmaţie care susţine ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciună. 3. Căutarea şi alegerea ideilor şi argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor şi temelor corespunzătoare într-o creaţie artistică. 4. (muz.; în forma invenţiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [var.: invenţiúne s.f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INVÉNŢIE s. 1. v. imaginaţie. 2. v. fantezie. 3. creaţie, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O invenţie a imaginaţiei sale.) 4. v. minciună.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinvénţie s. f. (sil. -ţi-e), art. invénţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. invénţiei; pl. invénţii, art. invénţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINVÉNŢI//E invenţiei f. 1) Descoperire realizată pentru prima dată, constituind un progres într-un anumit domeniu (ştiinţă, cultură, economie etc.). 2) Lucru inventat; noutate ştiinţifică sau tehnică. 3) fig. Afirmare a unor lucruri neadevărate, imaginate. [G.-D. invenţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. invention, lat. inventio, invenţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINVÉNŢIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor şi a formelor celor mai expresive şi mai potrivite într-o creaţie artistică. [gen. -iei, var. invenţiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention].Trimis de LauraGellner, 09.05.2005. Sursa: DNINVÉNŢIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producţie, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ♢ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor şi formelor celor mai expresive şi mai potrivite într-o creaţie artistică. (< fr. invention, lat. inventio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.