- patentă
- PATÉNTĂ, patente, s.f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricaţie şi în vânzare produsul invenţiei sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenţie. ♦ fig. (ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ♢ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adevereşte starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acţiune comercială. 2. (înv.) Impozit anual plătit de negustori şi de liberii-profesionişti; act prin care se confirma plata acestui impozit şi dreptul de exercitare a comerţului sau a profesiunii libere. [var.: patént s.n.] – Din fr. patente, germ. Patent.Trimis de valeriu, 13.08.2004. Sursa: DEX '98PATÉNTĂ s. brevet, (astăzi rar) licenţă (patentă de invenţie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePATÉNTĂ s. v. adeverintă, capsă, certificat, dovadă, mărturie.Trimis de siveco, 08.12.2008. Sursa: Sinonimepaténtă (capsă) s. f., pl. paténteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPATÉNT//Ă patentăe f. 1) Document care adevereşte dreptul unui inventator asupra invenţiei sale; brevet. 2) Certificat pentru dreptul de a face comerţ sau de a exercita o profesie liberă. 3) Impozit anual plătit de negustori sau de liber-profesionişti pentru acest drept. [var. patent] /<fr. patente, germ. PatentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPATÉNTĂ s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autorităţi de a folosi şi de a comercializa o invenţie, o inovaţie etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ (înv.) Brevet, autorizaţie de a exercita un anumit comerţ. ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port şi prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♦ (fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se plătea în trecut pentru un anumit comerţ sau o anumită industrie. [< fr., it. patente].Trimis de LauraGellner, 19.01.2007. Sursa: DNPATÉNTĂ s. f. 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorităţi de a folosi şi de a comercializa o invenţie, o inovaţie etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. o patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port şi prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♢ (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerţ sau o anumită industrie. ♢ licenţă (pentru exercitarea unui anumit comerţ). (< fr. patente, germ. Patent)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
