licenţă

licenţă
LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă care conferă acest titlu. 2. Autorizaţie dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoţ special, pentru operaţii de import şi de export etc. 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenţie cedează cuiva dreptul de exploatare a invenţiei sale. 4. Atitudine, ţinută care depăşeşte limitele bunei-cuviinţe; lipsă de respect pentru formele obişnuite. 5. (În sintagma) Licenţă poetică = abatere uşoară de la regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei, ritmului sau din dorinţa de a realiza o notă stilistică particulară. – Din fr. licence, lat. licentia.
Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX '98

LICÉNŢĂ s. v. autorizaţie, brevet, imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, patentă, permis, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.
Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Sinonime

LICENŢĂ POÉTICĂ s. (STILISTICĂ) (înv.) slobozenie.
Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Sinonime

licénţă s. f., g.-d. art. licénţei; pl. licénţe
Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

LICÉNŢ//Ă licenţăe f. 1) Grad universitar obţinut după absolvirea studiilor superioare, care permite exercitarea profesiunii corespunzătoare. 2) Examen susţinut pentru a obţine acest grad universitar. 3) Diplomă care confirmă acest grad. 4) Permisiune oficială de a practica o anumită profesiune, de a importa sau de a exporta anumite mărfuri. 5) Autorizaţie în baza căreia posesorul unui brevet de invenţie cedează dreptul de exploatare a invenţiei altei persoane. 6) Brevet care acordă acest drept. 7) Lipsă de bună-cuviinţă; purtare lipsită de respect. 8): licenţă poetică abatere conştientă de la normele limbii literare, condiţionată de legile versificaţiei sau de necesitatea obţinerii unor efecte stilistice distincte. /<fr. licence, lat. licentia
Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: NODEX

LICÉNŢĂ s.f. 1. (În trecut) Titlu obţinut în urma unui examen special susţinut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobândea dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor; examen de licenţă; (p. ext.) diplomă care atestă acest titlu. 2. Purtare care întrece limitele bunei-cuviinţe. 3. (Rar) Învoire, permisiune. ♢ Licenţă poetică = abatere uşoară de la regulile gramaticale de pronunţare şi de scriere corectă a cuvintelor pentru a învinge o dificultate de versificaţie. 4. Contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei invenţii. ♦ (Ieşit din uz) Autorizaţie pentru exercitarea unui anumit comerţ, a unei anumite industrii sau pentru a importa şi exporta mărfuri, dată de stat unui particular. [< fr. licence, it. licenza, lat. licentia].
Trimis de LauraGellner, 04.10.2006. Sursa: DN

LICÉNŢĂ s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; diploma obţinută. 2. contract prin care posesorul unui brevet de invenţie acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenţia sa. 3. autorizaţie dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerţ, a unei anumite industrii sau pentru a importa şi exporta mărfuri. 4. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviinţe; lipsă de respect pentru formele obişnuite. 5. figură retorică prin care oratorul îndrăzneşte să arate preopinenţilor că e just ceea ce ei resping eronat. o licenţă poetică = abatere uşoară de la regulile de pronunţare şi scriere corectă a cuvintelor, din necesităţi prozodice. (< fr. licence, lat. licentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • licénţã — s. f., g. d. art. licénţei; pl. licénţe …   Romanian orthography

  • Université Spiru Haret — Université « Spiru Haret » Nom original Universitatea « Spiru Haret » Informations Fondation 1991 Type Localisation Coordonnées …   Wikipédia en Français

  • licenţiat — LICENŢIÁT, Ă, licenţiaţi, te, s.m. şi f. Persoană care a obţinut o licenţă (1). [pr.: ţi at] – Din fr. licencié, it. licenziato. Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  LICENŢIÁT adj., s. titrat. (Un tânăr licenţiat.) Trim …   Dicționar Român

  • poetic — POÉTIC, Ă, poetici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. adj. fig. Care poate inspira pe poeţi, demn de a fi motiv de inspiraţie; p. ext. impresionant, fermecător. 3. s.f. (Şi adjectival, în sintagma… …   Dicționar Român

  • Universität Spiru Haret — Die Universität Spiru Haret (rum.: Universitatea Spiru Haret, abg.: USH) ist eine rumänische Privatuniversität mit Sitz in Bukarest. Sie wurde 1991 gegründet und erlangte im Jahr 2000 offizielle Akkreditierung. Sie gilt als eine Kaderschmiede der …   Deutsch Wikipedia

  • ectazie — ECTAZÍE, ectazii, s.f. 1. Dilatare temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular. 2. Licenţă care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. – Din fr. ectasie. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • teză — TÉZĂ, teze, s.f. 1. Afirmaţie expusă şi susţinută într o discuţie; idee principală dezvoltată şi demonstrată într o operă, într o cuvântare etc. ♢ loc. adv. (înv.) În teză generală = în general. ♦ (fil.) Idee, propoziţie care formează primul… …   Dicționar Român

  • Romanian educational system — According to the Law on Education adopted in 1995, the Romanian Educational System is regulated by the Ministry of Education and Research ( Ministerul Educaţiei şi Cercetării MEC ). Each level has its own form of organization and is subject to… …   Wikipedia

  • 2011–12 UEFA Champions League — Tournament details Dates 13 September 2011 – 19 May 2012 (competition proper) 28 June – 24 August 2011 (qualifying) Teams 32 (group stage) 76 (total) (from 52 associations) Tournament statistics Matches played 48 …   Wikipedia

  • brevet — BREVÉT, brevete, s.n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincţie, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ♢ Brevet de invenţie = document pe care organul de stat… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”