iscpdi

iscodí (-désc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a investiga, a examina. – 2. A Întreba, a chestiona. – 3. A spiona. – 4. A descoperi, a afla, a născoci. sl. ischoditi "a ieşi" (DAR), cu sensul sl. sŭchoditi "a explora, a spiona" (Cihac, II, 150; Iordan, Dift., 206; Scriban; Candrea). Totuşi fonetismul nu pare clar. Este posibil să fi avut loc o încrucişare cu radicalul sl. iskŭ "cercetare, reclamaţie". – Der. iscoadă, s.f. (spion; înv., cercetare, căutare; pîndă; născocire); iscodeală, s.f., (căutare; spionare; născocire); iscoditor, adj. (explorator; curios; cercetător); iscodnic, s.m. (spion), înv., din sl. ischodĭnikŭ; iscodaci, adj. (cercetător), înv. cf. ishod, s.n. (înv., Exod), din sl. ischodŭ (sec. XVI).

Trimis de blaurb, 12.01.2008. Sursa: DER