aruncat

aruncat
ARUNCÁT, -Ă, aruncaţi, -te, adj. 1. Care a fost trimis la o distanţă oarecare, prinrt-o mişcare violentă. ♦ (Haltere; despre stil) Care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălţarea ei prin întinderea braţelor în sus. ♢ (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat în finală. 2. Care a fost îndepărtat, lepădat ca nefolositor. – v. arunca.
Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98

aruncát adj. m., pl. aruncáţi; f. sg. aruncátă, pl. aruncáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • aporta — APORTÁ, pers. 3 aportează, vb. I. tranz. (Despre câinii de vânătoare) A aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporter. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  aportá vb., ind. prez. 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • arunca — ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanţă oarecare, imprimându i o mişcare violentă; a azvârli. ♢ expr. A arunca (ceva) In aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A( şi) arunca ochii (sau o… …   Dicționar Român

  • proiectil — PROIECTÍL, proiectile, s.n. Corp metalic exploziv aruncat în spaţiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ţinte, pentru a o distruge. ♢ Proiectil rachetă = rachetă alcătuită dintr un proiectil obişnuit prevăzut cu un motor rachetă pentru …   Dicționar Român

  • 2009 Moldova civil unrest — Protests in Chişinău after the April 2009 elections Location Chişinău, Cahul, Orhei, and …   Wikipedia

  • aport — APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter). Trimis de romac, 11.02.2004. Sursa: DEX 98  APÓRT2, aporturi, s.n. Contribuţie materială, intelectuală,… …   Dicționar Român

  • arbaletă — ARBALÉTĂ, arbalete, s.f. Armă de aruncat săgeţi sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  arbalétă s. f., pl. arbaléte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • arc — ARC, arcuri, şi (2) arce, s.n. 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeţi, alcătuită dintr o vargă flexibilă uşor încovoiată şi o coardă prinsă de extremităţile vergii. ♦ p.anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porţiune dintr o… …   Dicționar Român

  • aruncătură — ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s.f. 1. Aruncare. ♢ expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. 2. Distanţă la care ajunge un obiect aruncat. ♢ expr. O aruncătură de băţ =… …   Dicționar Român

  • azvârlitură — AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s.f. Faptul de a azvârli; distanţa până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ♢ expr. O azvârlitură de băţ = o distanţă (foarte) mică. – Azvârli + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • brac — BRAC1, braci, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi; prepelicar. – Din fr. braque. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRAC2, bracuri, s.n. Rest, rămăşiţă bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”