arc

ARC, arcuri, şi (2) arce, s.n. 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeţi, alcătuită dintr-o vargă flexibilă uşor încovoiată şi o coardă prinsă de extremităţile vergii. ♦ p.anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porţiune dintr-o circumferinţă sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ♦ (Element de) construcţie în formă arcuită. ♢ Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Organ metalic elastic al unei maşini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma iniţială după ce a fost supus unei solicitări. Arc de automobil. ♢ expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (fiziol.; în sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor. – lat. arcus.

Trimis de romac, 22.11.2007. Sursa: DEX '98



ARC s. 1. (prin Ban., Transilv. şi Maram.) puşcă. (arc cu săgeţi.) 2. resort, (pop.) drot. (arc la o dormeză.) 3. v. coardă. 4. v. arcadă. 5. (fiz.) arc electric = arc voltaic; arc voltaic v. arc electric.

Trimis de siveco, 12.11.2007. Sursa: Sinonime



ARC s. v. acoladă, arcuş, boltă, cer, firmament.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ARCUL ÓCHIULUI s. v. iris.

Trimis de siveco, 05.12.2007. Sursa: Sinonime



arc s. n., pl. (geom.) árce, /(resoarte) árcuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



arc de triúmf s. n. + prep. + s. n. (sil. tri-umf)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ARC¹ arcuri n. 1) Armă primitivă folosită la aruncarea săgeţilor, formată dintr-o vergea flexibilă, ale cărei capete curbate sunt ţinute de o coardă. A trage cu arcul. 2) Element de rezistenţă al unei construcţii. ♢ arc de triumf construcţie în formă de portic, înălţată în amintirea unui eveniment important. 3) Piesă elastică de oţel fixată între corpul unui vehicul şi osiile roţilor acestuia, care serveşte pentru amortizarea şocurilor; resort. arc de automobil. 4) arc electric descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinţa cercului. arcul sprâncenei. /<lat. arcus

Trimis de siveco, 22.05.2005. Sursa: NODEX



ARC² árce n. mat. Porţiune dintr-o curbă cuprinsă între două puncte ale acesteia. /<lat. arcus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



arc (-curi), s.n. – 1. Armă alcătuită dintr-o vergea flexibilă uşor încovoiată şi o coardă. – 2. Resort, organ metalic elastic. – var. pl. (înv.) arce. – Mr. arcu, megl. arc(u). lat. arcus (Puşcariu 113; Candrea-Dens., 76; REW 618; DAR); cf. alb. ark, it., sp., port. arco, prov., fr. arc. Der. arcar, s.m. (negustor de arcuri), după Candrea-Dens., 77, provine direct din lat. arcarius (cf. DAR, care pare a admite explicaţia), ipoteză plauzibilă, dar care nu este necesară; arcărie, s.f. (înv., atelier unde se făceau arcuri); arcaş, s.m.; arcăşie, s.f. (meseria de arcaş; în Bucov., unitate de pompieri); arceşte, adv. (în formă de arc); arciş, adj. (încovoiat, curbat); arcos, adj. (înv., arcuit); arcui, vb. (a îndoi în formă de arc); arcuitură, s.f. (curbă); arcuş, s.n. (vergea de lemn care serveşte la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde). – Der. neol. arcadă, s.f.; arcat, adj. (arcuit); arcatură, s.f. – Din rom. provine rut. arkuš "arcuş" (Candrea, Elemente, 406). cf. arţar.

Trimis de blaurb, 03.06.2006. Sursa: DER



ARC s. n. 1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi. ♢ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc. 3. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc. o arc de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; arc-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; arc-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. arc voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese. 6. arc reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN