arbaletă

arbaletă: ARBALÉTĂ, arbalete, s.f. Armă de aruncat săgeţi sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

arbalétă s. f., pl. arbaléte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ARBALÉTĂ s.f. 1. Armă folosită în evul mediu, care constă dintr-un arc montat pe un suport. 2. Armă folosită în vânătoarea sub apă. [< fr. arbalète].

Trimis de LauraGellner, 07.11.2004. Sursa: DN

ARBALÉTĂ s. f. 1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile. 2. armă folosită la vânătoarea sub apă. (< fr. arbalète)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

arbaleta — arbalèta ž <G mn arbalétā> DEFINICIJA pov. samostrel, balista ETIMOLOGIJA stfr. arbaleste ← lat. arcuballista ← arcus: luk + grč. bállein: bacati … Hrvatski jezični portal
arbalétã — s. f., pl. arbaléte … Romanian orthography
arbaletrier — ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s.m., (2) arbaletriere, s.n. 1. s.m. Ostaş care lupta cu arbaleta. 2. s.n. Parte a acoperişului care susţine învelitoarea propriu zisă. [pr.: tri er] – Din fr. arbalétrier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
manubalistă — MANUBALÍSTĂ s.f. Un fel de arbaletă. [< lat. manuballista, cf. lat. manus – mână, gr. ballein – a arunca]. Trimis de LauraGellner, 25.05.2005. Sursa: DN MANUBALÍSTĂ s. f. un fel de arbaletă. (< lat. manuballista) … Dicționar Român
tir — TIR1 s.n. 1. Ramură sportivă practică cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri şi calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la ţintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre ţintă.… … Dicționar Român
sămostrea — sămostreá s.f. (înv.) armă de aruncat săgeţi sau proiectile, asemănătoare unui arc; arbaletă. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
arbalète — nf. ARBALÈTA (...) … Dictionnaire Français-Savoyard

Academic Dictionaries and Encyclopedias