azvârlitură — AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s.f. Faptul de a azvârli; distanţa până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ♢ expr. O azvârlitură de băţ = o distanţă (foarte) mică. – Azvârli + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
ocheadă — OCHEÁDĂ, ocheade, s.f. Privire (semnificativă) aruncată cuiva pe furiş; închidere intenţionată a ochilor pentru a atrage atenţia asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. – Din ochi2 (după fr. oeillade). Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004.… … Dicționar Român
zvârlitură — ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s.f. Faptul de a zvârli; zvârlet. ♢ expr. (O) zvârlitură de băţ = distanţă până la care se poate arunca un băţ sau o piatră; distanţă mică. – Zvârli + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZVÂRLITÚRĂ s … Dicționar Român
arunca — ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanţă oarecare, imprimându i o mişcare violentă; a azvârli. ♢ expr. A arunca (ceva) In aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A( şi) arunca ochii (sau o… … Dicționar Român
aruncare — ARUNCÁRE, aruncări, s.f. Acţiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliţei, greutăţii etc. – v. arunca. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ARUNCÁRE s. 1. azvârlire, lepădare, zvârlire. (aruncare… … Dicționar Român
jap — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune; jnap. – Onomatopee. Trimis de claudia, 03.03.2002. Sursa: DEX 98 JAP, japi, s.m. (reg.; ir.) Moşneag neputincios. Trimis de claudia, 03.03.2002. Sursa: DLRM JAP… … Dicționar Român
pistreală — pistreálă, pistréle, s.f. (înv.) 1. distanţa până la care poate ajunge o săgeată, un proiectil. 2. interval de timp delimitat. 3. loc special amenajat pentru alergături, întreceri etc. Trimis de blaurb, 25.09.2006. Sursa: DAR pistreálă… … Dicționar Român
praştie — PRÁŞTIE, praştii, s.f. 1. Veche armă de luptă formată dintr o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie făcută dintr una sau două fâşii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele … Dicționar Român
privi — PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. recipr. A şi îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♢ expr. (tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. tranz. şi refl. A (se) considera, a … Dicționar Român
uitătură — UITĂTÚRĂ, uitături, s.f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita, de a privi; căutătură. – Uita + suf. ătură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UITĂTÚRĂ s. 1. v. ochire. 2. v. privire. Trimis de… … Dicționar Român
