praştie

praştie
PRÁŞTIE, praştii, s.f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâşii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită. ♢ Loc adj. Ca din praştie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praştia (1); distanţa pe care o străbate o piatră azvârlită cu praştia. ♢ expr. Ca de o praştie sau cât dai (sau ajungi) cu praştia = la o distanţă relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruţe şi de care se prinde un cal lăturaş. ♢ Cal de praştie = cal lăturaş. ♢ expr. (reg.) A-şi lua hamul şi praştia = a-şi căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-şi găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ţine un cal pentru a-l dresa. ♢ expr. A da un cal la praştie = a dresa un cal, ţinându-l de o frânghie şi făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta.
Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98

PRÁŞTIE s. (reg.) răpezitor, (Mold. şi Transilv.) proaşcă, (prin Ban. şi Transilv.) puşcă, (prin Ban.) şlaidăr. (praştie de aruncat pietricele.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PRÁŞTIE s. v. chimir, cosoroabă, şerpar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

práştie s. f. (sil. -ti-e), art. práştia (sil. -ti-a), g.-d. art. práştiei, pl. práştii, art. práştiile (sil. -ti-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRÁŞTI//E praştiei f. 1) înv. Armă de luptă folosită la aruncarea pietrelor la distanţă. 2) Jucărie din două bucăţi de elastic, legate de capetele unei crăcane şi unite la celălalt capăt cu o bucăţică de piele sau cârpă, cu care se aruncă pietricele. 3) Distanţa pe care o străbate o pietricică azvârlită cu o astfel de jucărie. ♢ Ca din praştie cu mare viteză; foarte repede. 4) Frânghie cu care se leagă un cal lăturaş de leucă sau de capătul osiei. [G.-D. praştiei] /<sl. prašta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

práştie (prắştii), s.f. – 1. Veche armă de aruncat bolovani. – 2. Distanţă străbătută de o piatră aruncată cu praştia. – 3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. – 4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Mr. praoşte, megl. praşti. sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg. praštka, cr., slov., prača, rus. prăstĭ. – Der. prăşcău (var. praşcău), s.m. (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăştiaş, s.m. (luptător cu praştia, cal lăturaş); prăştier, s.m. (cal lăturaş); împrăştia, vb. (a răspândi, a risipi, a dispersa).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • prăştie — PRĂŞTÍE s. (reg.) păianjen, posmă. (prăştie se pune pe stogul de fân, ca să nu l ia vântul.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • împrăştia — ÎMPRĂŞTIÁ, împrắştii, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părţile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleţi. ♦ p. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ tranz. fig. A… …   Dicționar Român

  • proaşcă — PROÁŞCĂ, proaşte, s.f. (pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care ţâşneşte de undeva şi împroaşcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proaşca (sau proaşcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între… …   Dicționar Român

  • şlaidăr — ŞLÁIDĂR s. v. praştie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  şláidăr, şláidăre, s.n. (reg.) 1. praştie. 2. construcţie din buşteni care împiedică plutele să se izbească de mal. 3. întăritură făcută la ţărmul unui râu, pentru ca apa să… …   Dicționar Român

  • cauciuc — CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s.n. 1. Produs industrial, elastic şi rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obţinut pe cale sintetică, utilizat la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, etc. 2. Anvelopă… …   Dicționar Român

  • chimir — CHIMÍR, chimire, s.n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat şi prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă ţăranii; şerpar. ♢ expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea în chimir = a fi bogat. [var.: (reg.) chimér s.n.] – Din tc.… …   Dicționar Român

  • cosoroabă — COSOROÁBĂ, cosoroabe, s.f. (reg.) Fiecare dintre bârnele aşezate orizontal deasupra pereţilor casei în lungul acoperişului, pentru a susţine căpriorii. [var.: costoroábă s.f.] – cf. magh. k o s z o r ú , k o s z o r ú f a. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • nil — s.n. (reg.) praştie. Trimis de blaurb, 11.08.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • picătoare — PICĂTOÁRE, picătoare, s.f. (fam.) Pipetă. – Pica1 + suf. ătoare. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX 98  PICĂTOÁRE s. v. pipetă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  picătoáre (pipetă) s. f., g. d …   Dicționar Român

  • plaşcă — PLÁŞCĂ, plăşti, s.f. (reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ. Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX 98  PLÁŞCĂ s. v. creţişoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoşă, prostovol, răsplată,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”