proaşcă

proaşcă
PROÁŞCĂ, proaşte, s.f. (pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care ţâşneşte de undeva şi împroaşcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proaşca (sau proaşcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proşca.
Trimis de ana_zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX '98

PROÁŞCĂ s. v. praştie, puşcoci, stropitoare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

proáşcă s. f., pl. proáşte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PROÁŞ//CĂ proaşcăte f. pop. Şuvoi de apă sau de noroi care ţâşneşte de undeva împroşcând. /v. a [îm]proşca
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

proáşcă (proáşte), s.f. – 1. Fuituială, praştie. – 2. Ţintă. – 3. Distanţă de la care se trage. – 4. Pompă de incendiu. – var. proşcă, înv. sl. *pročĭkati "a ţîşni, a izbucni", cf. sb. pročka "acţiunea de a împroşca" (Puşcariu, Dacor., III, 681-5). S-a mai crezut în sl. prysnati "a împrăştia" (Cihac, II, 257); în sb. pročkati "a iscodi" (Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 440); într-un sl. *prokŭ (Tiktin); în bg. prăskalka (Conev 74). – Der. împroşca, vb. (a arunca, a azvîrli; a ţîşni, a ieşi; a stropi, a împrăştia; a spumega), var. înv. împrocica, cf. rus. pročikatĭ "a se deschide un abces"; împroşcătură, s.f. (aruncare; lansare; stropire).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • praştie — PRÁŞTIE, praştii, s.f. 1. Veche armă de luptă formată dintr o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie făcută dintr una sau două fâşii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele …   Dicționar Român

  • puşcoci — PUŞCÓCI, puşcoace, s.n. Jucărie ce imită ţeava de puşcă, făcută din lemn de soc sau din tulpină de cucută, cu care copiii împuşcă cu gloanţe de câlţi sau împroaşcă cu apă; puşcoaie; puşcă de soc. ♦ (depr.) Puşcă veche; puşcă de proastă calitate.… …   Dicționar Român

  • stropitoare — STROPITOÁRE, stropitori, s.f. 1. Vas de tablă, de material plastic etc., de mărimea unei găleţi, cu toartă şi cu o ţeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită, care serveşte la… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”