stropitoare

STROPITOÁRE, stropitori, s.f. 1. Vas de tablă, de material plastic etc., de mărimea unei găleţi, cu toartă şi cu o ţeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită, care serveşte la stropitul culturilor din grădini. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roţi şi prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care serveşte la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient. ♦ (înv.) Pulverizator. 2. Pămătuf făcut din bucăţi de cârpă, cu care fierarul stropeşte cu apă cărbunii prea înfierbântaţi din vatra fierăriei. – Stropi + suf. -toare.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



STROPITOÁRE s. 1. (rar) udătoare, (prin Bucov.) proaşcă, (înv., prin Transilv.) cofă. (stropitoare de flori.) 2. v. praftoriţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



stropitoáre s. f., g.-d. art. stropitórii; pl. stropitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STROPIT//OÁRE stropitoareóri f. 1) Vas cilindric, cu toartă şi cu un tub lateral terminat printr-o sită, care serveşte la stropit (florile, legumele etc.). 2) Vehicul prevăzut cu un recipient pentru apă, folosit pentru stropitul străzilor şi al grădinilor publice. /a stropi + suf. stropitoaretoare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX