- stropi
- STROPÍ, stropesc, vb. IV. tranz., intranz., refl. şi refl. recipr. A (se) uda (uşor, superficial) prin împroşcare, a (se) umezi uşor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ♢ expr. (tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ refl. fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. – cf. sl. k r o p i t i .Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX '98STROPÍ vb. 1. v. uda. 2. v. împroşca. 3. a împroşca, a sări, (reg.) a proşca. (Noroiul stropi în toate părţile.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestropí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stropésc, imperf. 3 sg. stropeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stropeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STROP//Í stropiésc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat şi uniform). stropi florile. Ploaia stropiit pământul. ♢ stropi (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haină, ghetele sau un alt obiect) A murdări cu stropi (de noroi, de cerneală, de grăsime etc.). 2. intranz. A dispersa apă sau alt lichid uniform şi în cantităţi mici. stropi pe jos. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstropí (-pésc, ít), vb. – A uda uşor, a împroşca cu apă. sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s.m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniţă, s.f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s.f. (udare, umezeală); stropitoare, s.f. (udătoare); stropitură, s.f. (udare, umezire).Trimis de blaurb, 01.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.