- şpriţui
- ŞPRIŢUÍ1, şpriţuiesc, vb. IV. refl. (fam.) A consuma şpriţ1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameţi, a se îmbăta. – Şpriţ1 + suf. -ui.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŞPRIŢUÍ2, şpriţuiesc, vb. IV. tranz. A stropi cu un lichid. – Din germ. spritzen.Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98şpriţuí (a bea, a stropi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şpriţuiésc, imperf. 3 sg. şpriţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şpriţuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ŞPRIŢU//Í şpriţuiiésc tranz. (suprafeţe ale unor piese) A prelucra cu şpriţuitorul. /spriţ + suf. şpriţuiuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ŞPRIŢU//Í mă şpriţuiiésc intranz. pop. A se îmbăta uşor consumând şpriţ sau alte băuturi spirtoase; a se ameţi. /şpriţ + suf. şpriţuiuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşpriţuí, şpríţui şi şpriţuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre viţa de vie) a stropi cu vermorelul. 2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buştenilor. 3. a face spălături interne la animale cu şpriţa (v.). 4. (despre pereţi) a tencui.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARŞPRIŢUÍ vb. tr. a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germ. Spritzen)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.