- praftoriţă
- PRÁFTORIŢĂ, praftoriţe, s.f. Pămătuf din păr, din zdrenţe, din fâşii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinşi etc.; praftură. ♢ expr. (fam.) A(-i) da cu praftoriţa = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iţă.Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98PRÁFTORIŢĂ s. praftură, stropitoare, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. şi Munt.) stropelniţă. (praftoriţă fierarului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepráftoriţă s. f., g.-d. art. práftoriţei; pl. práftoriţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRÁFTORIŢ//Ă praftoriţăe f. v. PRAFTURĂ. ♢ A face (pe cineva) praftoriţă a face de râs (pe cineva). /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpráftoriţă, práftoriţe, s.f. 1. (pop.) praftură (v.). 2. (reg.) foale de fierărie. 3. (reg.) popă (la jocurile de cărţi).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.