- plaşcă
- PLÁŞCĂ, plăşti, s.f. (reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX '98PLÁŞCĂ s. v. creţişoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoşă, prostovol, răsplată, recompensă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepláşcă s. f., g.-d. art. plăştii; pl. plăştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpláşcă1, plăşti, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele creţe; creţişoară, tăşculiţă. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veşmânt lung. 4. (înv.) platoşă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperişul casei. 7. loc în care se păstrează nutreţul pentru vite. 8. obiect care serveşte la susţinerea fagurilor. 9. (înv.) praştie de aruncat pietre.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARpláşcă2, plăşci, s.f. (înv.) răsplată, recompensă, dar.Trimis de blaurb, 28.09.2006. Sursa: DARpláşcă3 s.f. (reg.) trompetă.Trimis de blaurb, 28.09.2006. Sursa: DARpláşcă (plắşti), s.f. – 1. Mantie, veşmînt lung. – 2. (Trans., Olt.) Plasă, fileu de pescuit. – 3. Plantă (Alchemilla vulgaris). – var. înv. pleaşcă. sl. plaštĭ "mantie" (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plašt, slov. plašč, pol. plaszcz, rus. plaštĭ. Sensul 2 arată că în rom. s-a simţit ca un diminutiv al lui plasă. – Der. plăşcar, s.m. (Olt., pescar); împlăşca, vb. (a pune o haină pe umeri, a purta).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.