- chimir
- CHIMÍR, chimire, s.n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat şi prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă ţăranii; şerpar. ♢ expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea în chimir = a fi bogat. [var.: (reg.) chimér s.n.] – Din tc. kemer.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CHIMÍR s. şerpar, (înv. şi reg.) tisău, (reg.) chingă, (Ban. şi Olt.) praştie. (Ţine banii în chimir.)Trimis de siveco, 27.02.2008. Sursa: Sinonimechimír s. n., pl. chimíreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCHIMÍR chimiruri n. (în portul popular bărbătesc) Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare; şerpar. ♢ A avea la chimir a avea bani. /<turc. kemerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXchimír, chimíre, s.n. (înv.) 1. arcadă, boltă. 2. cămară mică.Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DARchimír (chimíre), s.n. – 1. (înv.) Boltă, arc. – 2. Brîu tipic, de piele, foarte lat, prevăzut cu buzunare. – var. chimer. Mr. chimere, megl. chimer. tc. kemer "boltă" şi "brîu" (Roesler 596; Şeineanu, II, 112; Berneker 556; Lokotsch 1040; Ronzevalle 148), din ngr. ϰαμάρα; cf. ngr. ϰεμέρι, bg. kemer. Este dublet al lui cămară. Probabil din acelaşi cuvînt tc. (tc. kemerli "boltit") provine ghimirlie, s.f. (ferăstrău), dacă primul său sens a fost acela de "ferăstrău rotund" (cf. var. chimilioară, chimirlic); ca şi ghimirlie (var. ghemerlie, ghimerlie, dimerlie), s.f. (colibă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.