- şerpar
- ŞERPÁR (1) şerpare, s.n., (2) şerpari, s.m. 1. s.n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă ţăranii; chimir. 2. s.m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenuşie şi cu pântecele alburiu, care se hrăneşte mai ales cu şerpi, şopârle şi broaşte (Circaëtus gallicus). – Şarpe + suf. -ar.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŞERPÁR s. v. chimir.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŞERPÁR s. v. ţipar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşerpár (zool.) s. m., pl. şerpáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşerpár (chimir) s. n., pl. şerpáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞERPÁR1 şerpare n. rar Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare, purtată de tărani; chimir. /şarpe + suf. şerpararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞERPÁR2 şerpari m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu cioc scurt şi coroiat, cu gheare pu-ternice, care se hrăneşte, mai ales, cu şerpi. /şarpe + suf. şerpararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.