- comoară
- COMOÁRĂ, comori, s.f. Grămadă de bani sau de obiecte de preţ (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuţie, avere, avut. ♦ fig. Persoană extrem de iubită sau de preţuită. – Din sl. komora.Trimis de hai, 13.07.2004. Sursa: DEX '98COMOÁRĂ s. tezaur. (O comoară găsită în pământ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCOMOÁRĂ s. v. cimitir.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecomoáră s. f., g.-d. art. comórii; pl. comóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOM//OÁRĂ comoarăóri f. 1) Cantitate mare de bani sau de obiecte preţioase. 2) Totalitate a bunurilor care se află în posesia cuiva; avere; avut. 3) fig. Lucru sau fiinţă foarte preţuită şi dragă; odor. [G.-D. comorii] /<sl. komoraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcomoáră (comóri), s.f. – 1. (înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preţ îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. sl. komora "tezaur public", din sl. komara "încăpere", şi acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora "tezaur public". cf. şi cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s.m. (înv., cămăraş al regelui Poloniei), din pol. komornik.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.