împrăştia

împrăştia
ÎMPRĂŞTIÁ, împrắştii, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părţile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleţi. ♦ p. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ tranz. fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ tranz. şi refl. p. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [pr.: -ti-a] – În + praştie.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A (se) împrăştia ≠ a (se) strânge, a (se) îngrămădi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A împrăştia ≠ a aduna, a grămădi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A se împrăştia ≠ a se aduna
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMPRĂŞTIÁ vb. 1. a (se) dispersa, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au împrăştia în toate părţile.) 2. a (se) răspândi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a împrăştia întreaga turmă.) 3. v. risipi. 4. v. spulbera. 5. a se ridica, a se risipi. (Ceaţa s-a împrăştia.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul împrăştia frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A împrăştia nisip peste tot.) 8. v. presăra. 9. v. răspândi. 10. v. cheltui. 11. a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele împrăştia o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspândi. (Luna împrăştia sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul împrăştia mii de scântei.) 14. v. difuza. 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a împrăştia peste tot.) 16. a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul s-a împrăştia din gură în gură.) 17. v. emana. 18. v. propaga.
Trimis de siveco, 14.12.2007. Sursa: Sinonime

împrăştiá vb. (sil. -ti-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. împrăştii, 3 sg. şi pl. împrăştie (sil. -ti-e), 1 pl. împrăştiém; ger. împrăştiínd (sil. -ti-ind)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPRĂŞTIÁ împrăştii tranz. 1) A face să se împrăştie; a risipi; a dispersa. 2) fig. (gânduri, sentimente) A face să se uite. [Sil. îm-prăş-] /în + praştie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMPRĂŞTI//Á pers. 3 se împrăştie intranz. A se răspândi în diferite direcţii sau pe un spaţiu mai mare; a se risipi; a se dispersa. S-au împrăştiaat în toate părţile. /în + praştie
Trimis de siveco, 18.10.2007. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • risipi — RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦… …   Dicționar Român

  • răspândi — RĂSPÂNDÍ, răspândesc, vb. IV. 1. refl. (Despre lumină, căldură etc.) A se împrăştia în toate părţile sub formă de unde, emanaţii, vapori etc.; a se degaja. ♦ tranz. A transmite, a propaga lumină, căldură etc. 2. refl. (Despre ştiri, veşti,… …   Dicționar Român

  • dispersa — DISPERSÁ, disperséz, vb. I. tranz. şi refl. A (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) risipi în toate părţile. ♦ (chim.) A realiza o dispersie sau a fi în stare de dispersie. ♦ refl. (fiz.; despre unde) A se descompune într un spectru de unde cu… …   Dicționar Român

  • propaga — PROPAGÁ, propag, vb. 1.1. tranz. şi refl. A (se) răspândi, a (se) împrăştia, a (se) transmite. 2. tranz. spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învăţătură. – Din fr. propager, lat. propagare. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • răsfira — RĂSFIRÁ, răsfír, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. refl. şi tranz. A (se) împrăştia, a (se) întinde în diferite direcţii; a… …   Dicționar Român

  • spulbera — SPULBERÁ, spúlber, vb. I. Tranz şi refl. 1. A (se) ridica în vârtej şi a (se) duce departe (împrăştiindu se); a (se) risipi, a (se) împrăştia. 2. fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – lat. *expulverare. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • radia — RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. intranz. şi tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăştia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcţiile. 2. intranz. fig. A avea o înfăţişare care reflectă fericire, bucurie… …   Dicționar Român

  • revărsa — REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieşi din albie, a inunda. ♦ A curge din belşug. ♦ fig. (fam.; despre corpul omului sau despre părţi ale lui) A atârna de prea multă grăsime, a se lăsa de …   Dicționar Român

  • sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… …   Dicționar Român

  • împrăştiat — ÎMPRĂŞTIÁT, Ă, împrăştiaţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [pr.: ti at] – v. împrăştia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPRĂŞTIÁT adj. 1.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”