aruncătură — ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s.f. 1. Aruncare. ♢ expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. 2. Distanţă la care ajunge un obiect aruncat. ♢ expr. O aruncătură de băţ =… … Dicționar Român
zvârlet — ZVẤRLET s.n. (Rar) Zvârlitură. – Zvârli + suf. et. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZVÂRLET s. v. aruncătură, azvârlitură, zvârlitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime zvârlet s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
azvârlitură — AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s.f. Faptul de a azvârli; distanţa până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ♢ expr. O azvârlitură de băţ = o distanţă (foarte) mică. – Azvârli + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
izbitură — IZBITÚRĂ, izbituri, s.f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. tură. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 IZBITÚRĂ s. 1. v. lovitură. 2. v. plesnitură. 3. lovi tură, trântitură. (O… … Dicționar Român
lovitură — LOVITÚRĂ, lovituri, s.f. 1. Atingere bruscă şi puternică, izbitură; (concr.) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură. ♢ Lovitură de graţie = (adesea fig.) lovitură finală, care răpune definitiv pe cel lovit. ♦ Bătaie. 2. fig. Supărare,… … Dicționar Român
ţipătură — ŢIPĂTÚRĂ s. v. aruncătură, azvârlitură, răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret, zvârlitură. Trimis de siveco, 21.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
