privi — PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. recipr. A şi îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♢ expr. (tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. tranz. şi refl. A (se) considera, a … Dicționar Român
privire — PRIVÍRE, priviri, s.f. Acţiunea de a (se) privi şi rezultatul ei. 1. Funcţia organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc.… … Dicționar Român
căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… … Dicționar Român
neconcentrat — NECONCENTRÁT adj. v. OCHI1 (I. 2.). Facultatea de a vedea, simţul văzului, vedere; privire, uitătură. ♢ loc. adv. Cu ochi pierduţi = cu privirea neconcentrată, privind în gol; în extaz. [DEX 98] Trimis de gall, 09.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
ochire — OCHÍRE, ochiri, s.f. Acţiunea de a ochi2 şi rezultatul ei; cercetare rapidă, sumară; privire, ocheadă, ochit. ♦ Totalitatea operaţiilor care se execută pentru a aduce ţeava unei guri de foc într o poziţie care să permită trimiterea proiectilului… … Dicționar Român
ochitură — OCHITÚRĂ, ochituri, s.f. (Rar) Privire, căutătură din ochi1. – Ochi2 + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 ochitúră s. f., g. d. art. ochitúrii; pl. ochitúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
privelişte — PRIVÉLIŞTE, privelişti, s.f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobişnuit etc.) care se înfăţişează înaintea ochilor. 3. (înv.) Faptul de a privi. ♢ loc. adv. În privelişte = în văzul tuturor, la… … Dicționar Român
privitură — PRIVITÚRĂ s. v. căutătură, privire, uitătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime privitúră, privitúri, s.f. (înv.) 1. privire. 2. (fig; în forma: prăvitură) oglindire, reflectare. Trimis de blaurb, 31.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
troglodytes — OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil.… … Dicționar Român
uita — UITÁ, uit, vb. I. I. 1. tranz. şi intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu şi (mai) aduce aminte, a nu (mai) ţine minte. ♢ expr. (fam.) A şti cât au uitat alţii = a nu şti (mai) nimic. 2. tranz. şi intranz. A înceta să… … Dicționar Român
