troglodytes

OCHͲ, ochesc, vb. IV. 1. intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil. 2. tranz. A urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenţie; a(-şi) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a şi-l însuşi sau a se folosi de el); a-şi fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistenţă, cu atenţie, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zări, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. refl. unipers. (reg., despre întinderi acoperite de zăpadă) A face din loc în loc pete, ochiuri (negre sau de verdeaţă) prin topirea zăpezii. – Din ochi¹.

Trimis de RACAI, 22.10.2008. Sursa: DEX '98



ÓCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s.m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s.n. I. s.m. 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, aşezate simetric în partea din faţă a capului omului şi a unor animale; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ♢ loc. adv. Văzând cu ochii = repede. Ochi în ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii închişi = a) fără discernământ; b) pe dinafară, pe de rost; foarte uşor, fără dificultăţi. ♢ expr. (A fi) numai ochi (şi urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi uşor, neliniştit; a dormi iepureşte. Cât vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cât cuprinzi cu privirea, până la depărtări foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el însuşi, a fi de faţă la o întâmplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea păreri proprii, a judeca prin prisma altuia. A păzi (sau a îngriji) pe cineva ca ochii din cap = a păzi, a îngriji etc. pe cineva cu cea mai mare atenţie. A arăta (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva în mod discret (pe cineva sau ceva), făcând o mişcare uşoară a ochilor în direcţia voită. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decât ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii după cineva (sau după ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva, a ţine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi să vezi pe cineva = a fi mânios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau răi) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte supărat, a fierbe de mânie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a întâlni pe cineva (pe neaşteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care îţi iese întâmplător în cale; a zări. A-şi vedea visul cu ochii = a-şi vedea realizată o dorinţă. E cu ochi şi cu sprâncene = e evident, e clar. A i se întoarce (cuiva) ochii în cap (sau pe dos), se zice când cineva este în agonie, când moare. A(-şi) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face fasoane; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o armă) la ochi sau a lua la ochi = a ţinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea bănuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i plăcea cineva sau ceva; a pune sub observaţie, a urmări. A face un lucru cu ochii închişi = a face un lucru foarte uşor, fără dificultate, fără ezitare. Între patru ochi = fără martori, în intimitate. Plin ochi = foarte plin. (fam.) Cu un ochi la făină şi cu altul la slănină, se spune despre cel care: a) se uită cruciş sau b) râvneşte la două lucruri deodată. (Munceşte, lucrează, aleargă, se fereşte, fuge etc. de ceva) de-şi scoate ochii = (munceşte, lucrează etc.) cât poate, din răsputeri. 2. Facultatea de a vedea, simţul văzului, vedere; privire, uitătură. ♢ loc. adv. Cu ochi pierduţi = cu privirea neconcentrată, privind în gol; în extaz. Sub ochii noştri = a) sub privirea noastră; b) acum, în prezent. În ochii cuiva = după părerea cuiva, după aprecierea cuiva, în conştiinţa cuiva; în faţa cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de formă, pentru a salva aparenţele. ♢ expr. A privi cu ochi de piatră = a privi nepăsător, rece, înmărmurit. A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire. A măsura (sau a judeca, a preţui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximaţie, cu privirea, însuşirea unui obiect sau a unei fiinţe; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpăra) pe ochi = a vinde (sau a cumpăra) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a ţine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A mânca (sau a înghiţi) cu ochii = a mânca cu mare poftă; a pofti. Încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii = indiferent unde, în orice direcţie, fără ţintă, aiurea. ♦ fig. Putere de pătrundere, discernământ; judecată, raţiune. 3. (La pl.) Obraz, faţă. ♢ loc. adv. De la ochi sau (verde) în ochi = cu îndrăzneală, făţiş, fără cruţare. II. p.anal. 1. s.n. Fiecare dintre spaţiile libere ale unei ferestre, în care se montează geamurile; panou de sticlă care închide fiecare dintre aceste spaţii. ♦ Mică deschizătură închisă cu sticlă, făcută într-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei încăperi. ♢ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea şi aerisirea podurilor, a mansardelor sau a încăperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. s.n. Porţiune de loc, în formă circulară, acoperită cu altceva (apă, nisip, zăpadă etc.) decât mediul înconjurător. 3. s.n. Întindere de apă în formă circulară, în regiuni mlăştinoase, mărginită cu papură; loc unde se adună şi stagnează apa. ♦ Vârtej de apă, bulboană; copcă. 4. s.n. şi m. Orificiu făcut într-o pânză de navă, plasă, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoară, o frânghie, un cablu; ocheţ. ♦ Buclă formată prin îndoirea unei sfori, a unei frânghii etc., petrecută cu un capăt prin îndoitură; laţ. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate între firele unei împletituri, ale unor ţesături, ale unor plase etc.; golul împreună cu firele care îl mărginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lanţ; za. 5. s.n. Orificiu circular situat pe partea superioară a unei maşini de gătit, pe care se aşază vasele pentru a le pune în contact direct cu flacăra. 6. s.n. (Mai ales la pl.) Mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenuşul să rămână întreg (cu albuşul coagulat în jurul lui). 7. s.m. Complex de muguri existent pe nod la viţa de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. s.n. Despărţitură într-o magazie, într-un hambar etc.; boxă. 9. s.n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada păunului. 10. s.n. Particulă rotundă de grăsime care pluteşte pe suprafaţa unui lichid. 11. s.m. (În sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseşte în special la aparatele de recepţie radiofonică sau radiotelegrafică, ca să arate în ce măsură este realizat acordul pe lungimea de undă dorită; indicator de acord.12. s.m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, cărţi de joc etc. 13. s.n. fig. Pată de lumină, licărire, punct strălucitor. III. s.m. Compuse: ochi-de-pisică = a) disc de sticlă sau de material plastic (montat într-o garnitură de metal) care reflectă razele de lumină proiectate asupra lui şi care este folosit ca piesă de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe şosele; b) varietate de minerale care, şlefuite într-un anumit mod, capătă o luminozitate neobişnuită; ochi-de-ciclop = fereastră specială care separă acustic încăperile unui studio, permiţând însă o vizibilitate bună; ochiul-boului = a) (bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescenţe mari, albe sau viu colorate; b) (ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) plantă erbacee cu flori mici albastre şi cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) plantă erbacee cu tulpina ramificată şi cu florile dispuse în formă de spice (Plantago indica); ochii-păsăruicii = plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori albastre, albe sau roşii (Myosotis palustris); b) nu-mă-uita; ochiul-şarpelui = a) plantă erbacee cu frunze mici în formă de rozetă, acoperite cu peri albi mătăsoşi, cu flori albastre, rar albe, plăcut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mică plantă erbacee cu frunze păroase şi cu flori mici, albastre închis (Myosotis arvensis); ochii-şoricelului = a) mică plantă erbacee cu tulpini roşietice, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-mă-uita; ochiul-soarelui = vanilie sălbatică; ochiul-păunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemănătoare cu cele de pe coada păunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelaţia Taurului. – lat. oc(u)lus.

Trimis de romac, 12.02.2008. Sursa: DEX '98



OCHI s. 1. v. vedere. 2. v. privire. 3. (la pl.) v. faţă. 4. (bot.) ochii-păsăruicii (Myosotis palustris) = (reg.) grâul-cucului, nu-mă-uita, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui; ochii-şoricelului (Saxifraga adscendens) = (reg.) strugurel; ochiul-boului (Callistephus chinensis) = (reg.) rotil, rotocoale (pl.). 5. (ornit.) ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) = pitulice, (reg.) împărătuş, împărăţel, nuculiţă, panciaruş, părăsită, pătruţ, pietroşel, pipiruş, pituluşă, piţ, piţiîmpărat, piţiîmpărătuş, piţur, sfredelaş, sfredeleac, sfredeluş, tartalac, regina-păsărilor, (Ban.) curtubeş, (Bucov., Transilv. şi Ban.) şofrac, (prin Bucov.) şofrăcuţ. 6. (fiz.) ochi magic = indicator de acord, indicator de sintonie. 7. v. laţ. 8. v. za. 9. (bot.) mugur, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (troglodytes la viţa de vie.) 10. (reg.) pancovă, (Ban.) căigană. (troglodytes din ouă.) 11. v. copcă. 12. v. bulboană.

Trimis de siveco, 24.02.2008. Sursa: Sinonime



OCHI s. v. luminiş, poiană.

Trimis de siveco, 07.11.2008. Sursa: Sinonime