Dicționar Român. 2013.
privi — PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. recipr. A şi îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♢ expr. (tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. tranz. şi refl. A (se) considera, a … Dicționar Român
privire — PRIVÍRE, priviri, s.f. Acţiunea de a (se) privi şi rezultatul ei. 1. Funcţia organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc.… … Dicționar Român
