- aruncător
- ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliţei, greutăţii etc. 2. s.n. Armă de foc cu ţeava neghintuită, cu pereţi subţiri, uşor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ♢ Aruncător de flăcări = armă care serveşte la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ător.Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98ARUNCĂTÓR s. v. brand.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimearuncătór adj. m., (persoană) s. m., pl. aruncătóri; f. sg. şi pl. aruncătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficaruncătór (armă) s. n., pl. aruncătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARUNCĂTÓR1 aruncători m. Sportiv specializat în probele de aruncare (a discului, suliţei, greutăţii etc.). /a arunca + suf. aruncătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARUNCĂT//ÓR2 aruncătoroáre n. Armă cu ajutorul căreia se lansează proiecte, mine etc. la distanţe mari. ♢ aruncător de flăcări armă cu care se proiectează un jet de flăcări la o anumită distanţă. /a arunca + suf. aruncătorătorTrimis de siveco, 19.02.2005. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.