inuman — INUMÁN, Ă, inumani, e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporţii monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus. Trimis de valeriu, 16.10.2008. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
crud — CRUD, Ă, cruzi, de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n a fost (suficient) supus acţiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părţi ale lor) Care este încă în… … Dicționar Român
dur — DUR1, Ă, duri, e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană… … Dicționar Român
neomenit — NEOMENÍT, Ă, neomeniţi, te, adj. (înv.) Neomenos. [pr.: ne o ] – Ne + omenit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEOMENÍT adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain,… … Dicționar Român
sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… … Dicționar Român
aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98 ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… … Dicționar Român
avan — AVÁN, Ă, avani, e, adj. (pop.; adesea adverbial) Straşnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan perfid , ngr. avánis calomniator . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Avan ≠ blajin, blând Trimis … Dicționar Român
barbar — BARBÁR, Ă, barbari, e, s.m. şi f. 1. Nume dat, în antichitate, de greci şi de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (şi la sg.) persoană care făcea… … Dicționar Român
bedă — BÉDĂ, bede, s.f. (înv. şi reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DLRM BÉDĂ s. v. aghiuţă, bănuială, belea, bucluc, dandana, demon, diavol, drac, încornoratul, încurcătură, naiba, năpastă, neajuns, necaz,… … Dicționar Român
câine — CẤINE, câini, s.m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). ♢ expr. (ir.) A trăi (sau a se înţelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau… … Dicționar Român
