- avan
- AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (pop.; adesea adverbial) Straşnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan "perfid", ngr. avánis "calomniator".Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Avan ≠ blajin, blândTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeAVÁN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaván adj. m., pl. aváni; f. sg. avánă, pl. aváneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAVÁN avană (avani, avane) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt avan. /<turc. avvanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "înainte", "anterior" (în timp şi spaţiu). [var. avant-. /< fr. avant].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNaván (aváni), adj. – 1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteţ, viclean. – 4. (adv.) Straşnic. tc. havan "trădător, perfid", din arab. hawwan (Şeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις "calomniator", ἀβανία "calomnie, opresiune", sb. avan "trădător". Der. avanie, s.f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeaşi origine; avănit, adj. (sărac); avaniţă, s.f. (Trans., intrus), din sb. avanica "om crud", care provine din aceeaşi sursă turcă.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERAVAN- elem. "înainte, anterior". (< fr. avant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.