- nelocuit
- NELOCUÍT adj. 1. nepopulat, (înv. şi reg.) săcret. (O regiune nelocuit.) 2. v. deşert, gol, nepopulat, pustiu, (înv.) pustiicios. (O veche aşezare nelocuit.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
nelocuit
Look at other dictionaries:
deşert — DEŞÉRT, ÁRTĂ, (1) deşerţi, arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor … Dicționar Român
nepopulat — ≠ populat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime NEPOPULÁT adj. 1. v. nelocuit. 2. deşert, gol, nelocuit, pustiu, (înv.) pustiicios. (O veche aşezare nepopulat.) Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
părăsit — PĂRĂSÍT, Ă, părăsiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Lăsat singur; abandonat. 2. (Despre localităţi, ţinuturi, case etc.) Care a ajuns în stare de paragină, neîngrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre… … Dicționar Român
sălbăticime — SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s.f. 1. Mulţime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice aşezare omenească (civilizată). [var.: (pop.) sălbătăcíme s.f.] – Sălbatic + suf. ime. Trimis de… … Dicționar Român
gol — GOL1, goluri, s.n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reuşit această introducere. – Din engl. goal. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GOL2, GOÁLĂ, goi, goale, adj … Dicționar Român
pionier — PIONIÉR, Ă, pionieri, e, subst. 1. s.m. şi f. (Ieşit din uz) Membru al organizaţiei de masă a elevilor de 7 14 ani, care, avea ca scop educarea comunistă a elevilor. 2. s.m. şi f. Persoană care face parte dintr un grup (de colonişti sau de… … Dicționar Român
pustietate — PUSTIETÁTE, pustietăţi, s.f. 1. Regiune lipsită de vegetaţie (şi nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puţin umblat. 2. Singurătate, izolare. [pr.: ti e ] – Pustiu + suf. ătate. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 PUSTIETÁTE s. 1. v … Dicționar Român
pustiicios — PUSTIICIÓS adj. v. deşert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
săcret — SĂCRÉT adj. v. ascuns, deşert, dosit, dosnic, ferit, gol, izolat, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, vid. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
