Dicționar Român. 2013.
deşert — DEŞÉRT, ÁRTĂ, (1) deşerţi, arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor … Dicționar Român
nelocuit — NELOCUÍT adj. 1. nepopulat, (înv. şi reg.) săcret. (O regiune nelocuit.) 2. v. deşert, gol, nepopulat, pustiu, (înv.) pustiicios. (O veche aşezare nelocuit.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
părăsit — PĂRĂSÍT, Ă, părăsiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Lăsat singur; abandonat. 2. (Despre localităţi, ţinuturi, case etc.) Care a ajuns în stare de paragină, neîngrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre… … Dicționar Român
populat — POPULÁT, Ă, populaţi, te, adj. Care este locuit; cu populaţie (deasă); poporos. – v. popula. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Populat ≠ nepopulat, pustiu Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime POPULÁT adj. v. locuit.… … Dicționar Român
pustiicios — PUSTIICIÓS adj. v. deşert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
păragină — PĂRÁGINĂ s.f. v. paragină. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 păragínă (părágini), s.f. – 1. Ruină, dărîmătură. – 2. Părăsire, abandonare. – 3. Ţarină, ogor negru, ţelină, pîrloagă. – 4. (adj.) Viran, nepopulat. – var. paragină.… … Dicționar Român
singurătate — SINGURĂTÁTE, (2) singurătăţi, s.f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăieşte singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale);… … Dicționar Român
săcret — SĂCRÉT adj. v. ascuns, deşert, dosit, dosnic, ferit, gol, izolat, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, vid. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
