- păragină
- PĂRÁGINĂ s.f. v. paragină.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98păragínă (părágini), s.f. – 1. Ruină, dărîmătură. – 2. Părăsire, abandonare. – 3. Ţarină, ogor negru, ţelină, pîrloagă. – 4. (adj.) Viran, nepopulat. – var. paragină. Origine îndoielnică. Poate în loc de *părajină ‹ părădui. Se pune de obicei în legătură cu mag. parrag, parlag "pîrloagă", cf. pîrlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificilă din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune că finala o reproduce pe cea din ţelină, compoziţie care e puţin probabilă) şi nu explică toate sensurile cuvîntului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, încrucişat cu pîrlog sau părăsi şi Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ, ambele improbabile. Pare bătătoare la ochi coincidenţa cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 îl explică printr-un lat. *piraginem. Der. părăgini, vb. (a părăsi; a lăsa ogorul pîrloagă; a (se) degrada, a (se) ruina); părăginos, adj. (ruinat, părăsit); parangină, s.f. (viţelar, Anthoxanthum odoratum).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.