deşert

DEŞÉRT, -ÁRTĂ, (1) deşerţi, -arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor. 4. fig. Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. s.n. 1. Spaţiu gol; pustietate. ♢ loc. adv. În deşert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără ţintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puţine, în care viaţa vegetală şi animală este foarte redusă, iar populaţia foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expr.) A lua în deşert = a batjocori; a nesocoti. 4. (pop.) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului. – lat. (I) desertus, (II) din lat. desertum, fr. désert.

Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98



Deşert ≠ plin, încărcat

Trimis de siveco, 19.03.2007. Sursa: Antonime



CORABIA DEŞÉRTULUI s. v. cămilă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DEŞÉRT adj. v. amăgitor, efemer, găunos, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.

Trimis de siveco, 12.11.2007. Sursa: Sinonime



DEŞÉRT adj., s. 1. adj. v. gol. 2. adj. v. pustiu. 3. adj. v. nelocuit. 4. s. (geogr.) pustietate, pustiu, (rar) pustiire, (reg.) pustieşag, (înv.) ariniş, pustiiciune. (deşertul Sahara.) 5. s. (geogr.) deşert de argilă v. takâr; deşert de nisip v. erg; deşert de piatră v. hamadă. 6. s. (anat.) flămânzare, (pop.) bărdăhan, (prin Ban.) slabină. (deşert la animalele rumegătoare.)

Trimis de siveco, 12.11.2007. Sursa: Sinonime



VULPEA DEŞÉRTULUI s. v. fenec.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



deşért adj. m., pl. deşérţi; f. sg. deşártă, pl. deşárte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



deşért s. n., pl. deşérturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEŞ//ÉRT¹ deşertártă (deşertérţi, deşertárte) 1) (despre recipiente, încăperi) Care nu are nimic în interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminţe) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are conţinut; fără sens. Minte deşertartă. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Speranţe deşert arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetaţie, de populaţie; pustiu. /<lat. desertum, fr. désert

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEŞÉRT² deşerturi n. 1) Spaţiu gol. ♢ A ieşi cu deşertul a ieşi cuiva înainte cu căldarea goală. În deşert a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetaţie din cauza aridităţii solului; pustiu. 3) pop. (la om şi la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă şi şold. /<lat. desertum, fr. désert

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEŞÉRT s.n. 1. Spaţiu gol; pustiu, pustietate. 2. Regiune întinsă, nisipoasă, cu ploi puţine, lipsită de vegetaţie şi cu populaţie foarte rară. [< lat. desertus, cf. fr. désert].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN



deşért (-şártă), adj. – 1. Pustiu, nepopulat. – 2. Gol, care nu conţine nimic în interior. – 3. Van, sterp, zadarnic. Mr. (dişertat), megl. dişǫrt, istr. deşǫrt. lat. dĕsĕrtus (Puşcariu 515; Candrea-Dens., 487; REW 2592). – Der. deşert, s.n. (gol; pustiu); deşerta, vb. (a goli, a evacua), mr. dişertare (după Puşcariu 517 şi Candrea-Dens., 488, din lat. *dĕsĕrtāre, ipoteză ce pare inutilă); deşertăciune, s.f. (vanitate); deşertate (var. deşerţie), s.f. (înv., vanitate).

Trimis de blaurb, 26.07.2007. Sursa: DER



DEŞÉRT, -ÁRTĂ I. s. n. (spaţiu) gol; pustiu. ♢ (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puţine, lipsită de vegetaţie şi cu populaţie foarte rară. II. adj. (fig.) fără temei. o în deşert = zadarnic. (< lat. desertum, fr. désert)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN