deşerta

DEŞERTÁ, deşért, vb. I. (pop.) 1. tranz. A scoate întregul conţinut dintr-un recipient. ♢ expr. A deşerta sacul (până la fund) = a spune tot ce ştii (noutăţi, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deşert.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A deşerta ≠ a umple

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



DEŞERTÁ vb. v. descărca.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



deşertá vb., ind. prez. 1 sg. deşért, 3 sg. şi pl. deşártă; conj. prez. 3 sg. şi pl. deşárte; ger. deşertând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DEŞERTA deşért tranz. pop. (recipiente, spaţii etc.) A lipsi de conţinut prin consumare sau scoatere; a goli. ♢ deşerta paharul a bea paharul până la fund. deşerta sacul a spune tot. /Din deşert

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE DEŞERTÁ mă deşért intranz. pop. 1) A deveni deşert; a se goli. 2) (despre fiinţe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deşert

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX