deşela — DEŞELÁ1, deşél, vb. I. tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p.ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ♢ refl. S a deşelat de atâta cărătură. – Des1 + şale. Trimis de cata, 23 … Dicționar Român
spetit — SPETÍT, Ă, spetiţi, te, adj. Bolnav de speteală; deşelat; (despre oameni) frânt de şale, istovit, sleit de puteri. – v. speti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPETÍT adj. deşelat, istovit, (reg.) tărniţat, (Munt. şi Transilv.) … Dicționar Român
deşelá — vb., ind. prez. 1 sg. deşél, 3 sg. şi pl. deşálã; conj. prez. 3 sg. şi pl. deşéle; ger. deşelấnd; part. deşelát … Romanian orthography
deşeuat — DEŞEUÁT, Ă, deşeuaţi, te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are şa, căruia i s a scos şaua. [pr.: şe uat. – var.: deşelat, ă adj.] – v. deşeua. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEŞEUÁT adj. (Mold. şi Bucov.) destărniţat … Dicționar Român
dăulat — DĂULÁT, Ă, dăulaţi, te, adj. (reg.) Sleit de puteri, istovit, spetit, prăpădit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, ruinat. [pr.: dă u . – var.: dăhulát, ă, dehulát, ă adj.] – v. dăula. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂULÁT adj … Dicționar Român
istovit — ISTOVÍT, Ă, istoviţi, te, adj. (Despre fiinţe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit2, sfârşit2. – v. istovi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Istovit ≠ neistovit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
tărniţat — TĂRNIŢÁT adj v. deşelat, istovit, spetit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
şoaldă — ŞOÁLDĂ, şoalde, s.f. 1. (În expr.) ♢ (A umbla) cu şoalda = (a umbla) cu şmecherii, cu vicleşug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru peşti folosită în apele repezi. – cf. săs. s o l t datorie bănească; vină . Trimis de RACAI, 07.12.2003.… … Dicționar Român
şotolig — şotolíg, şotolígi, s.m. (reg.) om deşelat. Trimis de blaurb, 16.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
