deşelat — DEŞELÁT1 s.n. Faptul de a (se) deşela1. – v. deşela1. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEŞELÁT2, Ă deselaţi, te, adj. (Despre animale, p. ext. despre oameni) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi… … Dicționar Român
dăulat — DĂULÁT, Ă, dăulaţi, te, adj. (reg.) Sleit de puteri, istovit, spetit, prăpădit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, ruinat. [pr.: dă u . – var.: dăhulát, ă, dehulát, ă adj.] – v. dăula. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂULÁT adj … Dicționar Român
istovit — ISTOVÍT, Ă, istoviţi, te, adj. (Despre fiinţe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit2, sfârşit2. – v. istovi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Istovit ≠ neistovit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
sacat — sacát, ă, adj. (înv.) vătămat; spetit (de muncă); bolnav, lovit; rănit; infirm. Trimis de blaurb, 16.11.2006. Sursa: DAR sacát adj. – Rănit, vătămat, damblagit. – var. mr. săcat. tc. (arab.) sakat (Şeineanu, II, 304), cf. ngr. σαϰάτης, alb … Dicționar Român
tărniţat — TĂRNIŢÁT adj v. deşelat, istovit, spetit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român