pionier

pionier
PIONIÉR, -Ă, pionieri, -e, subst. 1. s.m. şi f. (Ieşit din uz) Membru al organizaţiei de masă a elevilor de 7-14 ani, care, avea ca scop educarea comunistă a elevilor. 2. s.m. şi f. Persoană care face parte dintr-un grup (de colonişti sau de emigranţi) care pune bazele unei vieţi civilizate într-un ţinut nelocuit. ♦ fig. Persoană care lucrează cea dintâi într-un domeniu nou, încă necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activităţi noi; deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate. 3. s.m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregătită special pentru a executa construcţiile necesare operaţiilor militare, barajele de mine etc. [pr.: pi-o-ni-er. – var.: (pop.) pionér, -ă subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.
Trimis de oprocopiuc, 25.11.2007. Sursa: DEX '98

pioniér s. m. (sil. pi-o-ni-er), pl. pioniéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PIONIÉR1 pionieră (pionieri, pioniere) m. şi f. (în fosta Uniune Sovietică şi în alte ţări socialiste) Membru al organizaţiei comuniste a copiilor de la 10 la 14 ani. [Sil. pi-o-ni-er] /<fr. pionnier, germ. Pionier, rus. pioner
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PIONIÉR2 pionieri m. 1) Colonist care se instalează primul într-un ţinut necunoscut pentru a-l valorifica. 2) Militar din trupele speciale de construcţii (de drumuri, de fortificaţii etc.) necesare operaţiilor militare. 3) fig. Deschizător de drumuri într-un domeniu de activitate umană. [Sil. pi-o-ni-er] /<fr. pionnier, germ. Pionier, rus. pioner
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PIONIÉR s.n. (tehn.) Banc de lucru uşor transportabil şi uşor de montat. [pron. pi-o-ni-er. / et. incertă].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PIONIÉR s.m. şi f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucrează la terasamente, la minări etc. 2. Persoană care desţeleneşte şi cultivă un ţinut virgin, punând bazele unei vieţi civilizate în acea regiune. 3. (fig.) Militant pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepţii noi; deschizător de drumuri noi în ştiinţă, în tehnică etc. 4. (În trecut) Membru al organizaţiei de masă a tineretului şcolar care îngloba elevi între 9 şi 14 ani şi îi educa în spiritul concepţiei marxist-leniniste. [pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner].
Trimis de LauraGellner, 31.01.2007. Sursa: DN

PIONIÉR1 I. s. m. f. 1. cel care, făcând parte dintr-un grup de colonişti sau de emigranţi, desţeleneşte şi cultivă un ţinut virgin. 2. (fig.) deschizător de drumuri noi în ştiinţă, în tehnică etc. 3. (în ţările cu regim comunist, în România) membru al organizaţiei politice de masă a elevilor între 7 şi 14 ani. II. s. m. militar din trupele de geniu, specializate în construcţii de terasamente, fortificaţii, minări etc. (< fr. pionnier, germ. Pionier, /I, 3/ rus. pioner)
Trimis de raduborza, 25.02.2009. Sursa: MDN

PIONIÉR2 s. n. (tehn.)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Pionier — Pionier …   Deutsch Wörterbuch

  • Pionier — steht für: Pionier (Militär), den Angehörigen einer militärischen Einheit, der für bautechnische und infrastrukturelle Arbeiten ausgebildet wurde Abgeleitet davon bezeichnet der Begriff im übertragenen Sinne auch Personen, die als Wegbereiter,… …   Deutsch Wikipedia

  • Pionier — Sm std. (17. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus frz. pionnier, vielleicht eine Variante zu frz. peonier Fußsoldat , zu afrz. peon Fußsoldat , aus spl. pedo ( ōnis), zu l. pēs (pedis) Fuß .    Ebenso nndl. pionier, ne. pioneer, nfrz. pionnier, nschw.… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • pionier — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mos I, Mc. pioniererze; lm M. pioniererzy {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} osoba wprowadzająca coś nowego w jakiejś dziedzinie, wytyczająca, wskazująca nowe drogi w czymś; nowator,… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • Pionier — »Soldat der technischen Truppe«, auch übertragen gebraucht im Sinne von »Wegbereiter, Vorkämpfer, Bahnbrecher«: Das Substantiv wurde Anfang des 17. Jh.s als militärischer Fachausdruck aus gleichbed. frz. pionnier entlehnt. Das frz. Wort (afrz.… …   Das Herkunftswörterbuch

  • Pionier — Vorkämpfer; Schrittmacher; Avantgardist; Lokomotive (umgangssprachlich); Vorreiter; Trendsetter; Bahnbrecher; Vordenker; Wegbereiter * * * Pi|o|nier [pi̯o ni:ɐ̯] …   Universal-Lexikon

  • pionier — m IV, DB. a, Ms. pioniererze; lm M. pioniererzy, DB. ów 1. «ten, kto toruje nowe drogi w jakiejś dziedzinie; krzewiciel kultury, postępu itp.» Pionier lotnictwa. Pionier badań Arktyki. 2. «członek masowej dziecięcej organizacji komunistycznej w… …   Słownik języka polskiego

  • Pionier — der Pionier, e (Mittelstufe) geh.: jmd., der eine bahnbrechende Entwicklung einleitet Synonym: Wegbereiter Beispiel: Wöhler gilt als Pionier der organischen Chemie …   Extremes Deutsch

  • Pionier — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. PIONIER (VLTI), un instrument astronomique au Chili. Pionnier peut désigner un militaire spécialiste des techniques de génie militaire. Catégorie :… …   Wikipédia en Français

  • Pionier — ↑ Pionierin Neuerer, Neuerin, Schrittmacher, Schrittmacherin, Spitze, Vorkämpfer, Vorkämpferin, Wegbereiter, Wegbereiterin; (bildungsspr.): Protagonist, Protagonistin; (ugs.): Vorreiter, Vorreiterin. * * * Pionier,der:⇨Wegbereiter… …   Das Wörterbuch der Synonyme

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”