sălbăticime

sălbăticime: SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s.f. 1. Mulţime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice aşezare omenească (civilizată). [var.: (pop.) sălbătăcíme s.f.] – Sălbatic + suf. -ime.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SĂLBĂTICÍME s. v. barbarie, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, primitivism, primitivitate, sălbăticie, sălbăticiune.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sălbăticíme s. f., g.-d. art. sălbăticímii; (locuri, animale) pl. sălbăticími

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SĂLBĂTICÍM//E sălbăticimei f. 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). /sălbatic + suf. sălbăticimeime

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

barbarie — BARBARÍE, barbarii, s.f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social culturală. 2. Concepţie, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreţ sau ură faţă de cultură şi de civilizaţie; (concr.) faptă care rezultă dintr o asemenea… … Dicționar Român
fiară — FIÁRĂ, fiare, s.f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – lat. fera. Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 FIÁRĂ s. bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie,… … Dicționar Român
sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… … Dicționar Român
sălbătăcime — SĂLBĂTĂCÍME s.f. v. sălbăticime. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂLBĂTĂCÍME s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie. Trimis… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias