sălbăticie

sălbăticie
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s.f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însuşire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ♢ loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioşenie. 5. Prima perioadă din istoria societăţii primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului şi cu apariţia limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizaţie; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizaţia. [var.: (pop.) sălbătăcíe s.f.] – Sălbatic + suf. -ie.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Sălbăticie ≠ civilizaţie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SĂLBĂTICÍE s. 1. v. barbarie. 2. v. bestialitate. 3. v. răutate. 4. v. pustietate. 5. v. paragină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SĂLBĂTICÍE s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, paleolitic, sălbăticiune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sălbăticíe s. f., art. sălbăticía, g.-d. art. sălbăticíei; (fapte, locuri) pl. sălbăticíi, art. sălbăticíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SĂLBĂTICÍ//E sălbăticiei f. 1) şi fig. Comportare de om sălbatic; barbarie. ♢ Cu sălbăticie cu ferocitate. 2) Perioadă a societăţii primitive. 3) Loc unde încă nu a pătruns civilizaţia. [G.-D. salbăticiei] /sălbatic + suf. sălbăticieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • barbarie — BARBARÍE, barbarii, s.f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social culturală. 2. Concepţie, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreţ sau ură faţă de cultură şi de civilizaţie; (concr.) faptă care rezultă dintr o asemenea… …   Dicționar Român

  • canibalism — CANIBALÍSM s.n. Antropofagie. ♦ fig. Cruzime, sălbăticie, ferocitate. – Din fr. cannibalisme. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CANIBALÍSM s. antropofagie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  canibalísm s. n. Trimis de… …   Dicționar Român

  • ferocitate — FEROCITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie, violenţă. ♦ Faptă crudă, sălbatică, violentă. – Din fr. férocité, lat. ferocitas, atis. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ferocitate ≠ blândeţe Trimis de… …   Dicționar Român

  • maron — MARÓN adj. v. maro. Trimis de claudia, 24.08.2008. Sursa: DEX 98  marón adj. m., pl. maróni; f. sg. marónă, pl. maróne Trimis de s …   Dicționar Român

  • năsilnicie — NĂSILNICÍE, nasilnicii, s.f. (înv. şi reg.) Violenţă, brutalitate, sălbăticie. ♦ Încăpăţânare, îndărătnicie. [var.: năsâlnicíe s.f.] – Năsilnic + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂSILNICÍE s. v. asprime, barbarie,… …   Dicționar Român

  • sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… …   Dicționar Român

  • sălbătici — SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV. 1. refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. refl. (Despre plantaţii, terenuri etc.) A se părăgini. 3. refl. (Despre locuri, ţinuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. refl. (Despre oameni) A …   Dicționar Român

  • barbarism — BARBARÍSM, barbarisme, s.n. Cuvânt împrumutat dintr o limbă străină fără a fi necesar (şi fără a se asimila în aceasta); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus. Trimis de valeriu, 07.05.2008. Sursa: DEX 98  BARBARÍSM s.… …   Dicționar Român

  • bestialitate — BESTIALITÁTE, (rar) bestialităţi, s.f. Cruzime feroce, faptă bestială. [pr.: ti a ] – Din fr. bestialité. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BESTIALITÁTE s. animalitate, ferocitate, sălbăticie. (bestialitate comportării cuiva.) Trimis… …   Dicționar Român

  • civilizaţie — CIVILIZÁŢIE, civilizaţii, s.f. Nivel de dezvoltare materială şi spirituală a societăţii într o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăţi. – Din fr.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”