civilizaţie

civilizaţie
CIVILIZÁŢIE, civilizaţii, s.f. Nivel de dezvoltare materială şi spirituală a societăţii într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăţi. – Din fr. civilisation.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

Civilizaţie ≠ barbarie, sălbăticie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CIVILIZÁŢIE s. cultură. (civilizaţie unui popor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

civilizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. civilizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. civilizáţiei; pl. civilizáţii, art. civilizáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIVILIZÁŢI//E civilizaţiei f. 1) Nivel de dezvoltare materială şi spirituală, atins de o formaţie social-economică. civilizaţie antică. 2) Nivel înalt de dezvoltare a societăţii. [art. civilizaţia; G.-D. civilizaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. civilisation
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CIVILIZÁŢIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se găseşte viaţa socială, materială şi spirituală a unei formaţii sociale sau a unui grup social; stare a vieţii sociale, economice şi culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultură materială a unui popor, a unei societăţi etc. [gen. -iei, var. civilizaţiune s.f. / cf. fr. civilisation].
Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN

CIVILIZÁŢIE s. f. 1. nivel de dezvoltare a culturii materiale şi spirituale dintr-o epocă dată a unui popor, a unui stat etc.; (p. ext.) stadiu înalt de dezvoltare a unei societăţi. 2. (spec.) cultură materială. (< fr. civilisation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • civilizáţie — s. f. (sil. ţi e), art. civilizáţia (sil. ţi a), g. d. art. civilizáţiei; pl. civilizáţii, art. civilizáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • barbarie — BARBARÍE, barbarii, s.f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social culturală. 2. Concepţie, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreţ sau ură faţă de cultură şi de civilizaţie; (concr.) faptă care rezultă dintr o asemenea… …   Dicționar Român

  • semicivilizaţie — SEMICIVILIZÁŢIE, semicivilizaţii, s.f. Civilizaţie parţială, insuficientă. – Semi + civilizaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  semicivilizáţie s. f. civilizaţie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • civilizat — CIVILIZÁT, Ă, civilizaţi, te, adj. 1. Care are o cultură şi o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – v. civiliza. cf. fr. c i v i l i s é. Trimis… …   Dicționar Român

  • culturologie — CULTUROLOGÍE s.f. Ştiinţă generală despre cultură şi civilizaţie. – Din engl. culturology. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  culturologíe s. f., g. d. art. culturologíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  …   Dicționar Român

  • sămănătorism — SĂMĂNĂTORÍSM s.n. Curent literar iniţiat la începutul secolului XX, în România, de revista Sămănătorul , care acuza stările sociale existente, opunând oraşului viciat de civilizaţie imaginea idilică a satului patriarhal, considerând ţărănimea ca… …   Dicționar Român

  • tradiţionalism — TRADIŢIONALÍSM s.n. Ataşament (exagerat) faţă de tradiţie; atitudine dictată de acest ataşament. ♦ (În mişcarea culturală şi literară) Tendinţă excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului şi respinge ideea de civilizaţie;… …   Dicționar Român

  • etnic — ÉTNIC, Ă, etnici, ce, adj. Referitor la apartenenţa la un popor; privitor la formele de cultură şi de civilizaţie specifice unui popor. ♢ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus. Trimis de ciprianciobanu, 25.04.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • etnocivilizaţie — etnocivilizáţie s. f., g. d. art. etnocivilizáţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ETNOCIVILIZÁŢIE s. f. civilizaţie proprie unei comunităţi etnice. (< etno + civilizaţie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • orizont — ORIZÓNT, orizonturi, s.n. 1. Linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărgineşte această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare. ♢ Orizont… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”