orizont

ORIZÓNT, orizonturi, s.n. 1. Linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărgineşte această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare. ♢ Orizont adevărat = cercul de intersecţie a sferei cereşti cu un plan perpendicular pe verticala locului şi care trece prin centrul Pământului. ♦ fig. Întindere, sferă a cunoştinţelor, a unei activităţi intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înţelegere, de orientare; nivel intelectual. ♢ loc. adj. Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepţii înapoiate. 2. (geol.) Strat distinct din formaţia unui sol, care prezintă caracteristicile condiţiilor climatologice în care s-a format acel sol. ♦ Strat sau ansamblu de straturi de aceeaşi origine, de aceeaşi vârstă, de aceeaşi rocă şi având aceeaşi poziţie geometrică în cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în acelaşi plan orizontal. 3. (În artele plastice şi în teatru) Fundal. [var.: (înv.) orizón, orizónte s.n.] – Din lat. horizon, -ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon.

Trimis de ionel_bufu, 29.09.2005. Sursa: DEX '98



ORIZÓNT s. 1. zare, (astăzi rar) zarişte, (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la orizont.) 2. (astron.) orizont adevărat = orizont matematic; orizont matematic v. orizont adevărat. 3. v. fundal. 4. v. cicloramă. 5. v. strat.

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime



ORIZÓNT s. v. perspectivă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



orizónt s. n., pl. orizónturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORIZÓNT orizonturi n. 1) Linie care delimitează aparent sfera cerească de suprafaţa globului pământesc. 2) Porţiune a suprafeţei globului terestru vizibilă pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunoştinţe şi de interese ale unui om; nivel intelectual. ♢ Fără orizont cu vederi înguste; cu concepţii înapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafică cea mai mică în cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a construcţiilor miniere situate la acelaşi nivel. 6) (în artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acoperă partea din fund a unei scene. /<lat. horison, orizontntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ORIZÓNT s.n. 1. Linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei Pământului cu bolta cerească. ♢ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cereşti cu un plan perpendicular pe raza observatorului şi care trece prin centrul Pământului. 2. (fig.) Întindere a cunoştinţelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeaşi origine şi aproximativ de aceeaşi vârstă, alcătuit în general din aceeaşi rocă. ♦ Totalitatea lucrărilor miniere care se află la acelaşi nivel. 4. Fundal (în teatru, în pictură etc.). [var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte].

Trimis de LauraGellner, 11.12.2005. Sursa: DN



ORIZÓNT s. n. 1. linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei terestre cu bolta cerească. ♢ cerc din intersectarea sferei cereşti cu un plan perpendicular pe direcţia verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observaţie. 2. (fig.) întindere a cunoştinţelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. orizont de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluţiei fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeaşi origine şi aproximativ de aceeaşi vârstă, prin compoziţia petrografică şi prin resturile de organisme pe care le conţine. ♢ totalitatea lucrărilor miniere care se află la acelaşi nivel. 5. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizaţie. ♢ (arheol.) depozit de materiale de civilizaţie suprapuse în împrejurări diferite. 6. fundal (în teatru, în pictură etc.). 7. orizont artificial = instrument la executarea observaţiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălţimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



orizónt (orizónturi), s.n. – Zare. – var. înv. orizon. it. orizonte şi var. din fr. horizon. – Der. orizontal, adj., din fr.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER