fiară

FIÁRĂ, fiare, s.f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – lat. fera.

Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX '98



FIÁRĂ s. bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. şi Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (fiarăele pădurii.)

Trimis de siveco, 20.04.2008. Sursa: Sinonime



fiáră s. f. (sil. fia-), g.-d. art fiárei; pl. fiáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FIÁR//Ă fiarăe f. 1) Animal sălbatic, de talie mare; bestie. 2) fig. Om crud, nemilos. [G.-D. fiarei; Sil. fia-ră] /<lat. fera

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



fiáră (fiáre), s.f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. lat. fĕra (Puşcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creaţie artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroşie, s.f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular şi modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial şi literar; totuşi dicţionarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec şi înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER