succesiune — SUCCESIÚNE, succesiuni, s.f. 1. Mod în care se succedă (1) fiinţe, obiecte etc.; (concr.) şir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într o anumită ordine; serie, rând, înşiruire. 2. Faptul de a prelua funcţia sau bunurile cuiva prin… … Dicționar Român
clironomie — CLIRONOMÍE, clironomii, s.f. (înv.) (Drept de) moştenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLIRONOMÍE s. v. moştenire, patrimoniu, succesiune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
ereditar — EREDITÁR, Ă, ereditari, e, adj. 1. (Despre particularităţi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moştenire, care se moşteneşte; moştenit. – Din fr. héréditaire, lat … Dicționar Român
ereditate — EREDITÁTE, eredităţi, s.f. 1. Proprietate a vieţuitoarelor de a transmite urmaşilor caracterele genetice specifice fiecărei specii. 2. (jur.) Moştenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acţiunile… … Dicționar Român
miraz — MIRÁZ1, mirazuri, s.n. (înv. şi reg.) Moştenire (lăsată sau primită). [var.: mereáz s.n.] – Din tc. mirās. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 MIRÁZ2 s.n. (reg.) … Dicționar Român
succesibil — SUCCESÍBIL, succesibile, adj. (În sintagma) Grad succesibil = grad de rudenie care dă drept la moştenire. – Din fr. successible. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 succesíbil adj. m., pl. succesíbili; f. sg. succesíbilă … Dicționar Român
dezmoşteni — DEZMOŞTENÍ, dezmoştenesc, vb. IV. tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moştenire, a înlătura pe cineva de la o moştenire. ♦ fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez + moşteni (după fr. déshériter). Trimis de dante, 17.07.2004 … Dicționar Român
legat — LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX 98 LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis … Dicționar Român
lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit … Dicționar Român
moşnean — MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (înv.) Moştenitor, succesor. 3. (înv. şi reg.) Băştinaş. – cf. m… … Dicționar Român
