moştenit

moştenit
MOŞTENÍT, -Ă, moşteniţi, -te, adj. Rămas de la înaintaşi; dobândit prin moştenire; ereditar. – v. moşteni.
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MOŞTENÍT adj. v. ereditar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ereditar — EREDITÁR, Ă, ereditari, e, adj. 1. (Despre particularităţi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moştenire, care se moşteneşte; moştenit. – Din fr. héréditaire, lat …   Dicționar Român

  • dominat — DOMINÁT, Ă adj. Supus dominaţiei altuia; asupra căruia se exercită o relaţie de dominanţă. [cf. it. dominato]. Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN  DOMINÁT s.n. (ist.) Regim monarhic totalitar al Imperiului roman de după Diocleţian,… …   Dicționar Român

  • moşie — MOŞÍE, moşii, s.f. 1. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donaţie etc.); proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (înv. şi pop.) Avere moştenită; p. gener. orice bun moştenit. ♦ (fam.) Lucru de care cineva poate… …   Dicționar Român

  • parental — PARENTÁL, Ă, parentali, e, adj. (Rar) Care se referă la părinţi; ereditar. – Din fr. parental. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  parentál s. m., pl. parentáli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  parentál adj …   Dicționar Român

  • patrimoniu — PATRIMÓNIU, patrimonii, s.n. 1. (jur.) Totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor cu valoare economică, precum şi a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparţin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moştenit …   Dicționar Român

  • popor — POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări,… …   Dicționar Român

  • strămoşesc — STRĂMOŞÉSC, EÁSCĂ, strămoşeşti, adj. Care aparţine strămoşilor, privitor la strămoşi; moştenit de la strămoşi; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. – Strămoş + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂMOŞÉSC adj. 1 …   Dicționar Român

  • sărpun — SĂRPÚN s. v. cimbrişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  sărpún ( ni), s.f. – 1. (înv.) Cimbrişor (Thymus serpyllum). – var. sărpunel. lat. serpullum (Densusianu, rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin), cf. prov. serpol, cat. serpoll …   Dicționar Român

  • ancestral — ANCESTRÁL, Ă, ancestrali, e, adj. Strămoşesc. – Din fr. ancestral. Trimis de Alex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. sg. ancestrálă, pl. ancestrále …   Dicționar Român

  • aromân — AROMẤN, Ă, aromâni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte dintr o ramură a poporului român; care vorbeşte dialectul aromân; care trăieşte în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir şi Macedonia). 2. adj. Care aparţine… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”