ereditár — adj. m., pl. ereditári; f. sg. ereditárã, pl. ereditáre … Romanian orthography
conte — CÓNTE1, conţi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz (în Occident) sau între baron şi prinţ … Dicționar Român
dezoxiribonucleic — DEZOXIRIBONUCLÉIC adj. m. (În sintagma) Acid dezoxiribonucleic = substanţă complexă care se găseşte mai ales în nucleul celulelor vii, având un rol important în transmiterea ereditară a unor caractere şi însuşiri. – Din fr. désoxyribonucléique.… … Dicționar Român
eredopatie — EREDOPATÍE, eredopatii, s.f. Afecţiune moştenită sau transmisibilă ereditar. – Din fr. hérédopathie. Trimis de viomih, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 eredopatíe s. f., pl. eredopatíi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
monarhie — MONARHÍE, monarhii, s.f. 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparţine unei singure persoane (rege, împărat, ţar, şah etc.) şi se transmite de obicei ereditar. ♢ Monarhie absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea… … Dicționar Român
parental — PARENTÁL, Ă, parentali, e, adj. (Rar) Care se referă la părinţi; ereditar. – Din fr. parental. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 parentál s. m., pl. parentáli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic parentál adj … Dicționar Român
tară — TÁRĂ1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăţi nemarcate formate din diferite bucăţi de metal sau de sticlă, care se întrebuinţează la diferite cântăriri de laborator. 3. (mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico chimice de bază ale… … Dicționar Român
viconte — VICÓNTE, viconţi, s.m. Titlu de nobleţe ereditar, inferior contelui şi superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 vicónte s. m., pl. vicónţi Trimis de siveco,… … Dicționar Român
alelomorf — alelomórf adj. m., pl. alelomórfi; f. sg. alelomórfă, pl. alelomórfe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ALELOMÓRF, Ă adj. (despre un caracter ereditar) Care se opune unui alt caracter. [< fr … Dicționar Român
alodiu — ALÓDIU s.n. (În evul mediu, în Apusul şi Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium. Trimis de ana zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX 98 alódiu s. n. [ diu pron. diu], art. alódiul; pl … Dicționar Român
