- monarhie
- MONARHÍE, monarhii, s.f. 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparţine unei singure persoane (rege, împărat, ţar, şah etc.) şi se transmite de obicei ereditar. ♢ Monarhie absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea nelimitată a monarhului. Monarhie constituţională = formă de conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituţie. 2. Stat care are ca formă de guvernământ monarhia. (1) – Din ngr. monarhía, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MONARHÍE s. (pol.) 1. (fig.) coroană. (monarhie Suediei.) 2. regat, (înv.) crăie, crăime. (Republică şi monarhie.) 3. regalitate. (monarhie a fost abolită în ...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemonarhíe s. f., art. monarhía, g.-d. art. monarhíei; pl. monarhíi, art. monarhíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONARHÍ//E monarhiei f. 1) Formă de guvernământ în care puterea politică supremă aparţine unui monarh; regalitate; regalism. 2) Stat guvernat de un monarh; regat. /<ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONARHÍE s.f. Formă de guvernământ în care puterea supremă în stat aparţine monarhului şi se transmite ereditar. v. regat. ♦ Stat cu o astfel de formă de guvernământ. [gen. -iei. / < lat., gr. monarchia < gr. monos – singur, arche – conducere].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNMONARHÍE s. f. 1. formă de guvernare în care puterea supremă în stat aparţine monarhului şi se transmite ereditar. 2. stat monarhic. (< ngr. monarhia, lat. mo-narchia, germ. Monarchie, fr. monarchie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.