monarhie

monarhie
MONARHÍE, monarhii, s.f. 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparţine unei singure persoane (rege, împărat, ţar, şah etc.) şi se transmite de obicei ereditar. ♢ Monarhie absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea nelimitată a monarhului. Monarhie constituţională = formă de conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituţie. 2. Stat care are ca formă de guvernământ monarhia. (1) – Din ngr. monarhía, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

MONARHÍE s. (pol.) 1. (fig.) coroană. (monarhie Suediei.) 2. regat, (înv.) crăie, crăime. (Republică şi monarhie.) 3. regalitate. (monarhie a fost abolită în ...)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

monarhíe s. f., art. monarhía, g.-d. art. monarhíei; pl. monarhíi, art. monarhíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MONARHÍ//E monarhiei f. 1) Formă de guvernământ în care puterea politică supremă aparţine unui monarh; regalitate; regalism. 2) Stat guvernat de un monarh; regat. /<ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MONARHÍE s.f. Formă de guvernământ în care puterea supremă în stat aparţine monarhului şi se transmite ereditar. v. regat. ♦ Stat cu o astfel de formă de guvernământ. [gen. -iei. / < lat., gr. monarchia < gr. monos – singur, arche – conducere].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

MONARHÍE s. f. 1. formă de guvernare în care puterea supremă în stat aparţine monarhului şi se transmite ereditar. 2. stat monarhic. (< ngr. monarhia, lat. mo-narchia, germ. Monarchie, fr. monarchie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • monarhíe — s. f., art. monarhía, g. d. art. monarhíei; pl. monarhíi, art. monarhíile …   Romanian orthography

  • regalitate — REGALITÁTE, regalităţi, s.f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, atis. cf. fr. r o y a u t é. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REGALITÁTE s. v. monarhie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… …   Dicționar Român

  • constituţional — CONSTITUŢIONÁL, Ă, constituţionali, e, adj. În conformitate cu constituţia (2) unui stat, prevăzut în constituţie, bazat pe constituţie. ♢ Comisie constituţională = comisie însărcinată cu elaborarea (elabora) textului unei constituţii şi cu… …   Dicționar Român

  • monarhic — MONÁRHIC, Ă, monarhici, ce, adj. 1. Care aparţine monarhului sau monarhiei, privitor la monarh sau la monarhie. 2. (Despre idei, grupări) Care acceptă şi susţine monarhia. – Din fr. monarchique, germ. monarchisch. Trimis de RACAI, 30.09.2003.… …   Dicționar Român

  • regat — REGÁT, regate, s.n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ♦ Vechiul regat = nume dat după primul război mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României, de dinaintea acestui război. – Rege + suf. at. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • cosmocraţie — COSMOCRAŢÍE s.f. (Rar) Monarhie universală, preconizată de antici. – Din fr. cosmocratie. Trimis de IoanSoleriu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  cosmocraţíe s. f. (sil. cra ), art. cosmocraţía, g. d. cosmocraţíi, art. cosmocraţíei Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • monarhist — MONARHÍST, Ă, monarhişti, ste, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Adesea substantivat) Care aparţine monarhiei (1), privitor la monarhie, care susţine monarhia; care se bazează pe monarhie. 2. s.m. şi f. Adept, partizan al monarhiei; regalist. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • regalism — REGALÍSM s.n. Concepţie politică care preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; ataşament faţă de monarhie sau faţă de rege; monarhism. – Regal2 + suf. ism (după fr. royalisme). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REGALÍSM… …   Dicționar Român

  • coroană — COROÁNĂ, coroane, s.f. 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori şi frunze, cu care se încununează capul; cunună. ♦ fig. Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”