conte

conte
CÓNTE1, conţi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz (în Occident) sau între baron şi prinţ (în Rusia); persoană având acest titlu. – Din fr. comte.
Trimis de IoanSoleriu, 15.06.2004. Sursa: DEX '98

CONTÉ2 s.m. Creion gros, negru, cu mină făcută din grafit, argilă şi plombagină, folosit în grafică. – cuv. fr.
Trimis de IoanSoleriu, 15.06.2004. Sursa: DEX '98

cónte (titlu de nobleţe) s. m., pl. conţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

cónte (creion) s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÓNTE conţi m. 1) (în Europa Occidentală din evul mediu) Conducător al unei provincii, având funcţii militare şi administrative. 2) Nobil cu titlu ereditar, intermediar între viconte şi marchiz. /<fr. comte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTÉ s.n. (Rar) Creion negru, cu mină groasă, compusă din grafit, argilă şi plombagină. [< Conté – inginer francez].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CÓNTE s.m. Titlu feudal de nobleţe intermediar (în Apus) între viconte şi marchiz sau (în Rusia ţaristă) între baron şi prinţ; persoană având acest titlu. [< it. conte, cf. fr. comte].
Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DN

cónte (-ţi), s.m. – 1. Mare senior, conducător al unei provincii în societatea medievală. – 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz. fr. compte, it. conte. Este dublet al lui comite, s.m., din lat. comes, -item, şi al lui comis, din acelaşi cuvînt lat., prin intermediul ngr. În vechime s-a folosit şi forma pur latină, comes (sec. XVII); comite, în Trans., în timpul stăpînirii maghiare, însemna şi "guvernator civil, prefect". – Der. contesă, s.f., din fr. contesse; conţesc, adj. (înv., de conte); comitat, s.n. (provincie, departament).
Trimis de blaurb, 24.05.2007. Sursa: DER

CÓNTE1 s. m. 1. (în evul mediu) conducător al unei provincii, cu funcţii administrative şi militare. 2. titlu de nobleţe, ereditar, între viconte şi marchiz, în Apus, sau între baron şi prinţ, în Rusia ţaristă. (< it. conte, fr. comte)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

CONTÉ2 s. n. creion negru, cu mină groasă din grafit, argilă şi plombagină. (< fr. conté)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • CONTE — Le conte, et particulièrement le conte merveilleux, est il, comme le voulait Paul Delarue, «l’expression la plus parfaite de tous nos récits oraux»? Son extraordinaire longévité surprend: le conte égyptien des Deux Frères a été retrouvé sur un… …   Encyclopédie Universelle

  • Conté — Conte beziehungsweise Conté bezeichnet: einen italienischen Adelstitel, entspricht dem deutschen Grafen, Conte (Jura), Gemeinde im französischen Département Jura Conté (Bleistifte), eine Bleistiftsorte Conte Verlag, Verlag für Belletristik und… …   Deutsch Wikipedia

  • conte — CONTE. s. m. Narration, recit de quelque adventure, soit vraye, soit fabuleuse, soit serieuse, soit plaisante. Il est plus ordinaire pour les fabuleuses & les plaisantes. Un beau conte. un conte bien long. un bon, un mauvais conte. un conte pour… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Conte — beziehungsweise Conté bezeichnet: einen italienischen Adelstitel, entspricht dem deutschen Grafen, Conte (Literatur), eine französische Erzählform zwischen Roman und Novelle. Conte (Jura), Gemeinde im französischen Département Jura Conté… …   Deutsch Wikipedia

  • conte — CONTE. s. m. Narration, récit de quelque aventure, soit vraie, soit fabuleuse, soit sérieuse, soit plaisante. Il est plus ordinaire pour les fabuleuses et les plaisantes. Un conte bien long. Un bon, un mauvais conte. Un conte pour rire,… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • Conte — (in English, count ) is a title of Italian nobility used in Italy and other Catholic European countries. The female form is contessa. The equivalent French titles are comte and comtesse. Conte may also refer to: The drawing medium Conté, also… …   Wikipedia

  • Conte — Conte, n.; pl. {Contes}. [F.] A short narrative or tale, esp. one dealing with surprising or marvelous events. The conte (sic) is a tale something more than a sketch, it may be, and something less than a short story. . . . The Canterbury Tales… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • cònte — conte m. conte; legende. Cònte de Mèste Arnaud, de ma grand, de ma tanta la bòrnia : sornette; histoire à dormir debout …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • conté — [kän′tā, kän′tē] n. [< Conté, a trademark for such a crayon] a hard crayon made of clay and graphite, usually black, gray, or brown: also called conté crayon …   English World dictionary

  • Conte — Conte, Comte, Compte Comme pour la plupart des autres titres de noblesse employés afin de désigner des gens qui étaient presque tous des paysans, on peut formuler une hypothèse assez crédible : chaque paysan dépendait d un seigneur, auquel il… …   Noms de famille

  • Conte — Conte, 1) Giacomo del C., geb. 1510 in Florenz, Portraitmaler, Schüler von Andrea del Sarto; st. 1598 in Rom. 2) Nicolas Jacques, geb. 1755 in St. Cenery bei Seez, Maler, beschäftigte sich auch mit Mechanik u. erfand eine hydraulische Maschine,… …   Pierer's Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”