- dezmoşteni
- DEZMOŞTENÍ, dezmoştenesc, vb. IV. tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moştenire, a înlătura pe cineva de la o moştenire. ♦ fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moşteni (după fr. déshériter).Trimis de dante, 17.07.2004. Sursa: DEX '98DEZMOŞTENÍ vb. (jur.) (înv.) a desclironomisi. (Şi-a dezmoşteni fiul.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedezmoştení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmoştenésc, imperf. 3 sg. dezmoşteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmoşteneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEZMOŞTEN//Í dezmoşteniésc tranz. A lipsi (prin testament) de moştenire. /dez- + a moşteniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.