moşnean

moşnean
MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (înv.) Moştenitor, succesor. 3. (înv. şi reg.) Băştinaş. – cf. m o ş t e a n.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

MOŞNEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământean.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MOŞNEÁN s. (ist.) răzeş, (înv. şi reg.) moşinaş, moştean, (înv.) moşan.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

MOŞNEÁN s. v. moştenitor, succesor, urmaş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

moşneán s. m., pl. moşnéni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MOŞN//EÁN moşneanéni m. (în Moldova medievală) Ţăran liber, considerat coproprietar de pământ (transmis prin moştenire), pe care îl lucra independent; răzeş. /cf. moştean
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

moşneán (moşnéni), s.m. – 1. (înv.) Moştenitor. – 2. (Munt.) înv., Agricultor, proprietar pe pămîntul lui pe temeiul eredităţii. Moşneni, care corespund răzeşilor din Mold., formau o clasă de mijloc între aristocraţie (boieri) şi robi (rumîni (rumân)); în 1850 existau în Munt. cca. 70.000 de ţărani moşneni. De la moş, deşi nu-i clară, cf. der. corect moşan, n (cf. moşneag) nu a primit nici o explicaţie satisfăcătoare (după Candrea, trebuie să se pornească de la *moşin, cf. moşinaş, dar *moşin pare şi mai puţin clar). Der. din sl. moštĭ "a putea", prin intermediul lui moštinŭ "puternic", cu suf. -ĕninŭ (Rosetti, BL, IX, 79; Scriban), pare îndoielnică, deoarece nici în sl., nici în rom., nu apare asociată ideea de "a putea" cu cea de "bunuri ereditare" sau de "proprietate", ca în it. podere sau în germ. Vermögen. Der. moştean s.m., (moştenitor; proprietar, stăpîn ereditar), cuvînt înv., folosit alături de moşnean şi poate derivat din acesta prin simplă disimilare, mai ales pornind de la vb. (după Tiktin, din moşan; după Candrea, din moşnean încrucişat cu sl. moštĭ "a putea"); moşneancă (var. moşteancă), s.f. (moştenitoare); moşnenesc (var. moştenesc), adj. (de ţăran liber); moşneni, vb. (înv., Mold., a moşteni); moşteni, vb. (a primi o moştenire); moştenie (var. moşnenie), s.f. (înv., proprietate; moştenire); moştenitor, adj. (urmaş; înv., ereditar).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • moşnenesc — MOŞNENÉSC, EÁSCĂ, moşneneşti, adj. (În orânduirea feudală, în Ţară Românească) Care aparţine moşnenilor (1), privitor la moşneni, de moşnean; răzeşesc, moştenesc. – Moşnean + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOŞNENÉSC… …   Dicționar Român

  • moştean — MOŞTEÁN, moşteni, s.m. (înv. şi reg.) Moşnean (1). – cf. m o ş n e a n . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOŞTEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământean. Trimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răzeş — RĂZÉŞ, răzeşi, s.m. (În evul mediu, în Moldova) Ţăran liber, organizat în obşti, care stăpânea în comun pământul satului de care aparţinea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moşnean; p. gener. ţăran liber,… …   Dicționar Român

  • boier — BOIÉR, boieri, s.m. 1. Mare stăpân de pământ (care deţinea, uneori, şi o funcţie înaltă în stat); persoană din aristocraţia feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenţii de aristocrat. 2. (înv.) Titlu de… …   Dicționar Român

  • băştinaş — BĂŞTINÁŞ, Ă, băştinaşi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află din moşi strămoşi pe pământul pe care locuieşte; autohton, indigen, aborigen. Baştină + suf. aş. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  Băştinaş ≠ venetic Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn …   Dicționar Român

  • moşan — MOŞÁN s. v. moşnean, moştenitor, răzeş, succesor, urmaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  moşán, moşéni, s.m. (înv.) 1. moştenitor. 2. băştinaş. Trimis de blaurb, 12.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • moşian — moşián, moşiéni, s.m. (înv.) moşnean, răzeş. Trimis de blaurb, 12.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • moşinaş — MOŞINÁŞ s. v. moşnean, răzeş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • moştenitor — MOŞTENITÓR, OÁRE, moştenitori, oare s.m. şi f. 1. Persoană care moşteneşte bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într un post, într o demnitate; succesor, urmaş. ♢ (Şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”