moşnean — MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (înv.) Moştenitor, succesor. 3. (înv. şi reg.) Băştinaş. – cf. m… … Dicționar Român
moştenesc — MOŞTENÉSC, EÁSCĂ, moşteneşti, adj. (înv. şi reg.) De moştean; moşnenesc, răzeşesc. – Moştean + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOŞTENÉSC adj. v. moşnenesc, răzeşesc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
moşteni — MOŞTENÍ, moştenesc, vb. IV. tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦ p. ext. A deţine pe cale ereditară o însuşire, o caracteristică etc. 2. p. gener. A obţine, a… … Dicționar Român
băştinaş — BĂŞTINÁŞ, Ă, băştinaşi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află din moşi strămoşi pe pământul pe care locuieşte; autohton, indigen, aborigen. Baştină + suf. aş. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 Băştinaş ≠ venetic Trimis de siveco … Dicționar Român
moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn … Dicționar Român
moştenitor — MOŞTENITÓR, OÁRE, moştenitori, oare s.m. şi f. 1. Persoană care moşteneşte bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într un post, într o demnitate; succesor, urmaş. ♢ (Şi… … Dicționar Român
