Dicționar Român. 2013.
moşnenesc — MOŞNENÉSC, EÁSCĂ, moşneneşti, adj. (În orânduirea feudală, în Ţară Românească) Care aparţine moşnenilor (1), privitor la moşneni, de moşnean; răzeşesc, moştenesc. – Moşnean + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOŞNENÉSC… … Dicționar Român
moşteni — MOŞTENÍ, moştenesc, vb. IV. tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦ p. ext. A deţine pe cale ereditară o însuşire, o caracteristică etc. 2. p. gener. A obţine, a… … Dicționar Român
colegatar — COLEGATÁR, Ă, colegatari, e, s.m. şi f. Fiecare dintre persoanele care moştenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalţi moştenitori. – Din fr. colégataire. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 colegatár s. m., pl.… … Dicționar Român
moşnean — MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (înv.) Moştenitor, succesor. 3. (înv. şi reg.) Băştinaş. – cf. m… … Dicționar Român
răzeşesc — RĂZEŞÉSC adj. (ist.) moşnenesc, (înv.) moştenesc. (Proprietate răzeşescească.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime răzeşésc adj. m., f. răzeşeáscă; pl. m. şi … Dicționar Român
